În prima zi a lunii martie sunt comemorați două mari personalități ale Bisericii, care au lăsat o amprentă puternică asupra culturii și spiritualității românești: ierarhul martir Grigorie Leu și diaconul-scriitor Ion Creangă.
Fiecare dintre acești doi oameni ai Bisericii și ai culturii românești a contribuit, în felul lor, la patrimoniul spiritual și literar al țării.
Ierarhul martir Grigorie Leu
În data de 1 martie se împlinesc 76 de ani de la trecerea la Domnul a Episcopului Grigorie Leu, fost ierarh al eparhiilor Argeșului și Hușilor, cunoscut pentru opoziția sa fermă față de regimul comunist. Atitudinea sa curajoasă i-a adus însă un sfârșit tragic, fiind otrăvit în urma unei vizite oficiale la Guvern.
Născut la 2 mai 1881, în județul Vaslui, Grigorie Leu a urmat Seminarul inferior de la Roman și pe cel superior „Veniamin” din Iași, continuând apoi studiile la Facultatea de Teologie din București. În 1910, la doar 29 de ani, a fost numit preot spiritual al Seminarului „Central” din București, funcție pe care a deținut-o până în 1916, la intrarea României în Primul Război Mondial.
După război, a fost ales director al Seminarului Teologic din Ismail, funcție pe care a deținut-o până în 1924, când a devenit Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
În 1936, a fost ales Episcop al Argeșului, iar patru ani mai târziu a fost transferat la Episcopia Hușilor, unde a păstorit până în 1949.
În data de 25 februarie, Episcopul Grigorie Leu a fost chemat la Guvern de președintele Consiliului de Miniștri, Petru Groza, pentru consultări cu privire la demersurile repetate ale episcopului. Înainte de plecare, a fost invitat de către prim-ministru la o masă protocolară. Îndreptându-se spre casă, a început să se simtă rău, dându-și astfel seama că a fost otrăvit.
La scurt timp, starea Episcopului s-a agravat. A trecut la Domnul în dimineața zilei de 1 martie 1949.
Comunicatul integral al anchetei privind circumstanțele otrăvirii Episcopului Grigorie Leu poate fi citit aici.
Diaconul scriitor Ion Creangă
În data de 1 martie se împlinesc 188 de ani de la nașterea diaconului Ion Creangă, unul dintre cei mai mari scriitori români.
Ion Creangă a menționat în autobiografia sa că este născut „la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig”.
Data nașterii sale rămâne totuși incertă, un registru al satului, aflat pe moșia Mănăstirii Neamț, indică data de 10 mai 1839 ca posibilă zi a venirii sale pe lume.
În septembrie 1846, a început cursurile primare în satul natal, la școala înființată de preotul Ion Humulescu, cu dascălul Vasile a Ilioaei, iar în perioada 1848–1850 a învățat la școala din Broșteni.
În 1852, s-a înscris la Școala Domnească din Târgu Neamț, iar doi ani mai târziu a continuat studiile la Școala catehetică din Fălticeni. În iunie 1855, a susținut primul examen public la această școală și a obținut calificarea necesară pentru a urma Seminarul de la Socola din Iași.
La scurt timp după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești, Ion Creangă s-a căsătorit și a fost hirotonit diacon.
Între 1860 și septembrie 1872, a slujit ca diacon la mai multe biserici din Iași. Din cauza unor probleme familiale și a unui conflict cu autoritățile eclesiale ale vremii, la 10 octombrie 1872, a fost exclus din cler.
În anul 1993, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prin Decizia 3690, a ridicat caterisirea diaconului Ion Creangă.
În 1875, l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, în acea vreme revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care a devenit prieten. La îndemnul poetului, între 1875 și 1883, și-a scris cele mai importante opere.
Ion Creangă a trecut la cele veșnice în data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul ieșean Țicău, fiind înmormântat pe 2 ianuarie 1890 în cimitirul Eternitatea din Iași.
