Filmele se pot constitui uneori într-o modalitate privilegiată de a savura realitatea. Alteori pot să fie un substitut-surogat de trăire. Filmul artistic este trăire şi conţinut ideatic. Se adresează simultan inimii şi minţii. Bineînţeles dacă ai organele în cauză active şi simultan dacă filmul are ce transmite.
Datorită acestor aspecte produsele industriei cinematografice se constituie în instrumente inextrem de eficiente în direcția manipulări sau revelării unor aspecte esențiale ce vizează existența umană.
Sunt unele pelicule care manipulează creând o emoţie estetică veritabilă şi profitând de acest substrat, induc idei şi atitudini profund toxice. Acestea sunt cele mai periculoase pentru conștiință și transformă o anumită categorie de public într-o masă activă de manevră. Nu este deci, deloc întâmplător, în momentul de față promovarea unei atitudini stranii față de sexualitate și implicite față de erotism, prin promovarea programatică a unor pelicule care vizează alterarea aspectelor sublime care sunt integrate identității erosului ca forță existențială primară.
În anumite condiții vizionarea unui film inspirat îți poate conferii o stare inefabilă și accesul într-o zonă de înțelegere privilegiată și simultan racordul într-un univers și la o condiție existențială net superioară trăirilor cotidiene.
Ca atitudine interioară, snobismul poate să fie ucigător. Poţi să stai la un film care îţi prezintă o abjecţie imensă care este prezentată ca fiind hiperpremiată pe la diverse festivaluri şi o înghiţi cu sughiţuri, pentru că altfel vei părea un incult şi, desigur, nu vrei să pari un ignorant, nu-i aşa?! E de preferat să ieși imediat de la astfel de proiecții și să eviți astfel stările mizerabile pe care ți le-ar crea proiecția respectivă. Am o gamă largă de filme care s-ar înscrie în această categorie dar aș da aici un exemplu ilustrativ: filmul francez „Intimitate”.
Există însă şi filme a căror profunzime şi complexitate de trăire depășește capacitatea noastră de comprehendere intelectuală și sufletească din momentul vizionării și de aceea în cazul acestora nu există o regulă de urmat. Dacă dai dovadă de stoicism și dacă ai parte de un prieten care îți poate „traduce”, atunci te poți alege cu ceva, altfel vizionarea devine un efort steril. Unele din filmele regizorilor Kim-Ki-Duk și Andrei Tarkovsky pot fi pentru unii veritabile pietre de încercare.
Aceste precizări fiind făcute să trecem la propuneri de filme:
Filmul „Profesorul de vioară” a regizorului brazilian Sergio Machado reprezintă un demers onest de a realiza o inserție în lumea favelelor din orașul Rio de Janeiro: violență, traficul de droguri, furturi, crime în contrast cu forța exorcizatore a muzicii care schimbă destine. Filmul rulează la Casa de Cultură a Studenților, marți 31 mai, ora 15.30 și la Cinema Iulius Mall, sala 4, miercuri, 1 iunie, ora 22.30. Vizionare plăcută!
