S-ar zice că după 26 de ani de la desprinderea de comunism societatea românească în ansamblul ei este mai matură și dă dovadă de un grad sporit de luciditate politică. Realitatea politică în configurația sa actuală dezminte categoric aserțiunile anterioare.
Avem un președinte în persoana lui Klaus Iohhanis. Teoretic. Practic avem un individ a cărui prestație în calitate de reprezentat al României e absolut lamentabilă și reprezintă esența pură a penibilului. Până și I.L.Caragiale ar fi jenat de ipostazele în care se pune singur, sau este pus acest exemplar uman, în care mulți și-au pus încrederea, votându-l. În conformitate cu Constituția României, s-ar presupune că această ființă care se găsește în postura de președinte, ar trebui să reprezinte interesele României și implicit ale cetățenilor români în relațiile interne și internaționale. Că nu se întâmplă acest fapt o dovedesc toate acțiunile și luările sale de poziție, în materie de politică internă și externă deopotrivă.
Să o luăm pe rând. În cazul scandalului Hexi Pharma, a dezinfectanților diluați livrați în spitalele din România, ne-am fi așteptat ca președintele să adopte o poziție clară, fermă, tranșantă, legată de măsuri imediate pe care guvernul ar fi fost necesar să le adopte în regim de urgență, pentru a stopa acest veritabil genocid la adresa cetățenilor români. În locul unei asemenea atitudini, normale, firești, vizând o problemă care afectează securitatea României și care reprezintă un veritabil atentat la sănătatea cetățenilor români, președintele ne spune că le-a cerut partidelor să se reformeze și că acestea nu l-au ascultat. Acestă afirmație nu avea nici o legătură cu aspectul stringent care ar fi trebuit să-l preocupe și la care ar fi fost necesar să facă referire și anume acela al protecției populației în fața unei agresiuni asimetrice. Aici mă refer la imposibilitatea de se apăra și reacționa a oamenilor și anume aceia care, fiind internați în spital, contactează afecțiuni, altele decât cele pentru care s-au internat, totul datorându-se unui mediu septic. Au murit zeci de mii de oameni, alte zeci de mii au contactat boli cronice, au fost mii de oameni care au rămas cu sechele pe viață. Toate aceste realități dure ale sistemului de sănătate din România au fost ascunse datorită falselor raportări a infecțiilor nosocomiale de către managerii instituțiilor de sănătate publică din România. Vorbim aici despre managerii care au achiziționat dezinfectați diluați, uneori la sume de 3-4 mai mari, de la diverse firme contra unor spăgi consistente. Singura explicație logică posibilă legată de atitudinea președintelui în funcție este aceea că, în cazul lui Klaus Iohannis, avem de-a face cu o patologie aparte și anume un ”autism” cronic într-o formă continuată. Lipsit de empatie și lipsit de fler politic, Klaus Iohannis este perfect paralel cu realitatea de orice natura ar fi ea: politică, socială, economică și în primul rând umană. Orice animal politic veritabil s-ar fi găsit în postura lui, ar fi profitat de conjunctura dată pentru a-și mări credibilitatea, printr-o luare de poziție concordantă cu cerințele momentului. Orice om politic versat ar fi avut o prestație cu accente umane reale sau cel puțin mimate. Mai ales că guvernul actual, așa zis tehnocrat, îi aparține într-o măsură mai mică sau mai mare și orice atitudine tranșantă din partea sa n-ar fi fost percepută ca o ingerință în activitatea guvernamentală. Concluzia care se poate trage de aici este aceea că președintele Klaus Iohannis nu face parte din regnul animal ci mai curând din “regnul” cibernetic, fiind un robot programat să îndeplinească niște sarcini care nu au nimic în comun cu agenda României și a cetățenilor săi ci cu agenda celor care l-au propulsat în ipostaza de candidat la președenție și, în mare măsură, cu agenda soției căreia îi plac vizitele în străinătate în ipostaza de consoartă prezidențială.
O afirmație a lui Klaus Iohannis care nu are nici o acoperire faptică este aceea că ar trebui să facem ceva pentru cetățenii din diasporă, pentru ca aceștia să să se întoarcă în țară. Este o vorbă în vânt care are doar rolul de a îi aminti în treacăt pe cei care, în diasporă fiind, au contribuit decisiv la alegerea lui Iohannis în funcția de președinte. Cuvinte goale nesusținute de acțiuni concrete. Este o luare de poziție a președintelui, în care a fost vizibilă doar o sugestie a unor consilieri ai săi, având în vedere că se apropie alegerile parlamentare din toamna acestui an. Este o naivitate să se creadă că cei din afara țării ar fi mișcați de asemenea vorbe în vânt.
Altă afirmație este cea legată de sistemul de învățământ din România care ar trebui reformat și faptul că a lansat un proiect intitulată pompos „România Educată Dezbaterea națională privind educația și cercetarea (2016-2018)” și undeva prin anul 2018 să se conceapă o strategie viabilă legată de acest aspect. Un orizont de expectație care se pierde în negura timpului.
Cine a avut curiozitatea să-i monitorizeze periplul prin țări străine și-a dat seama că președintele Klaus Ioahannis nu are nici o contingență cu interesul Românei ci cu o agendă care i se impune din exterior, grefată pe un interes turistic împărtășit în comun cu soția sa. În ceea ce privește aceste directive trasate din exterior, Klaus Iohannis încearcă să le ducă la îndeplinire cu aceeași obediență și slugărnicie caracteristică nativilor români, dar, se pare, pe alocuri, cu mai puțină eficiență.
Prestațiile sale în materie de politică externă manifestă un cretinism extrem. Încă de la începutul mandatului său a fost în vizită în Germania unde a primit sarcini de la Angela Merkel. Vizita sa ulterioară în Ucraina a fost făcută doar în calitate de mesager al intereselor Germaniei și implicit al Uniunii Europene. Nimic despre românii din Bucovina, despre drepturile lor. De asemenea s-a pierdut influența României în relația cu Basarabia. Cei din SIE, care au lucrat în direcții specifice pentru orientarea și menținerea republicii Moldova în sfera de influență a României și implicit a Uniunii Europene și-au văzut irosită munca de ani de zile. Ceea ce s-a realizat cu un considerabil efort logistic și financiar s-a spulberat datorită atitudinii dezinteresate a instituției prezidențiale care deținea prerogative în materie de politică externă și pârghiile necesare continuării acțiunilor demarate anterior. S-a ajuns la situația de astăzi când discursul președintelui Klaus Iohhanis în legătură cu o posibilă realipire a republicii Moldova la România să semene cu cel a lui Vladimir Putin, care a reușit prin SVR (echivalentul SIE pentru Federația Rusă) să obțină controlul și influența specifică în spațiul fostei republici sovietice socialiste moldovenești.
În timpul mandatului președintelui Băsescu, la Consiliul Afacerilor Generale al Uniunii Europene (CAGRE) în 1 martie 2011, România a blocat discuțiile cu privire la începerea negocierilor de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană. Din partea României a fost mandatat Cristian Diaconescu. Consiliul a fost suspendat de circa patru ori, ne-am menținut poziția, până când Serbia nu a semnat un acord cu privire la drepturile comunității românești. Președenția în momentul de față doarme liniștită, iar Serbia începe negocierile de aderare fără sa fi pus în aplicare în totalitate acel acord. România n-a mai cerut la Bruxelles ca acest acord să se respecte. Românii din Valea Timocului nici nu sunt recunoscuții în calitate de comunitate românească, nu au dreptul la biserică, la presă, la televiziuni. Un alt mare pas înapoi făcut de politica externă românească în mandatul președintelui Iohannis.
Iar cireașa de pe tort a constituit-o vizita în Bulgaria soldată cu refuzul primului ministru al acestei țări de a se asocia cu România și Turcia, în vederea constituirii în cadrul NATO a unei flote în Marea Neagră. Corelată cu dorința Bulgariei de a colabora cu Federația Rusă pentru a construi nave maritime împreună, dă măsura imbecilității demersului exercitat de președintele Klaus Iohannis. Nu te duci undeva în calitate de președinte știind că vei fi refuzat. De obicei te duci acolo unde semnezi un tratat negociat anterior. Vizita este o simplă formalitate de semnare a respectivului tratat și eventual un exercițiu de imagine. De aici se trage concluzia că ai fost sabotat, de către SIE și de către Ministerul de Externe, cele două instituții confundându-se pe alocuri. Acest refuz al Bulgariei are efecte directe la adresa credibilității și imaginii Românei. Acest sabotaj intenționat reprezintă o reacție la o presupusă tentativă de demitere de către președinte a lui Mihai Răzvan Ungureanu (MRU), șeful SIE. Este un avertisment dur dat unui diletant. Să vedem dacă Klaus Iohannis l-a receptat corect. MRU este pus acolo cu acordul explicit al B’nai Brith și nu se mișcă de acolo așa cum vrea domnul Iohannis.
Cred că toată lumea s-a săturat de prestația de un ridicol absolut a acestui parvenit în politică, care a publicat două cărți cu numele său pentru a-și mări bugetul personal și care este pur și simplu interesat doar de a executa punctele aflate pe agenda celor care l-au plasat în postura de președinte al României. Da, Klaus Iohannis ni s-a oferit ca singura alternativă viabilă, propulsat la putere de aripa germană a masoneriei. Data viitoare poate vom avea un președinte cu ceva mai multă consistență și un plus de interes pentru țară.
Klaus Iohannis este o catastrofă, un dezastru pentru România. Ajungi să-l regreți pe Ilici Iliescu și pe Traian Băsescu, și chiar pe învinsul serviciilor Emil Constantinescu.
Apropo de servicii. Serviciile disprețuiesc un astfel de individ. Dacă nu ar fi sprijinit din exterior ar fi ejectat urgent. Din nefericire Klaus Iohannis nu constituie doar un bibelou cu funcție de reprezentare. Este un personaj toxic prin ifosele sale, prin lipsa de profesionalism. Simultan, prin pasivismul lui idiot manifestat vis-a-vis de anumite probleme existente la nivelul societății românești și prin acțiunile sale total neinspirate în materie de politică internă și externă, determină pierderi de imagine pentru România. Cu regret constatăm cu toții, că prezența pe scena politică românească a unui astfel de personaj în ipostaza de președinte aduce deservicii României și românilor și nici un beneficiu manifest. Klaus Iohannis a devenit un pericol public. Spun asta în calitate de votant al său.
