În urma ultimelor ştiri despre ce mai fac parlamentarii, pe reţelele sociale a început o formă timidă de mobilizare pentru a se ieşi în stradă. Să vedem ce au mai făcut ei în ultima vreme:
- au adoptat din nou legea pensiilor speciale pentru aleşii locali, după ce aceasta a fost considerată neconstituţională de CCR;
- au respins solicitarea DNA în cazul lui Titus Corlăţean, fost ministru de Externe, în privinţa votului din diaspora de la alegerile prezidenţiale din 2014;
- au legalizat nepotismul, dezincriminând angajarea rudelor la Parlament;
- vor să îi menţină în funcţie pe cei condamnaţi definitiv, dar la pedepsele cu suspendare;
- au interzis Guvernului să dea legi în perioada vacanţei parlamentare;
- au votat superimunităţi pentru avocaţi şi pentru notarii publici.
Bun! Acum că avem o parte din munca prestată de aceştia, putem să tragem anumite concluzii şi să ne punem anumite întrebări, nu!? Nu! Asta facem de 27 de ani şi nu ne-a dus pe un drum dorit. Am analizat şi am disecat fiecare faptă, unele au sfârşit cu condamnări şi au fost considerate mari victorii, altele s-au dus sub preş fără să lase nici o urmă că ar fi existat. Foarte rar am auzit în spaţiul public punându-se problema recuperării prejudiciului. În regulă, îi prindem şi îi arestăm, dar după ce aceştia iau o condamnare de aproximativ 5 ani (cei care iau cu executare), mai fac din ea vreo doi; pentru că scriu o carte, se poartă frumos şi dorm cu faţa la perete (deşi unii aleg să doarmă cu spatele la perete), mai adăugăm şi o boală care îi macină rău. Astfel, după ce cuantificăm toate acestea, ei mai execută o treime din pedeapsă. Să spunem că putem trece peste asta, dar prejudiciul? Banii sau pagubele produse de faptele lui, cine le acoperă? Cea mai mare parte a presei îşi îndreaptă atenţia spre prima parte a procesului penal şi foarte rar înspre a doua, cea mai importantă dacă mă întrebaţi pe mine, recuperatul daunelor. Cred că în acest moment mulţi şi-au asumat cei 2-5 ani de puşcărie ştiind că după ce ies, o să îşi cumpere o insulă, un trib şi îşi fac propria ţară cu tot cu aparatele ce o ţin.
Revin la ieşitul în stradă. După cum spuneam în primele rânduri, începând de astăzi de la orele 18:00 sunt programate mai multe acţiuni de protest împotriva acestor bişniţari ai Parlamentului. Sunt total de acord şi susţin fiecare demers şi iniţiativă de genul. Da! Ieşiţi în stradă cât mai des, pentru orice vă deranjează. Dacă ar fi după mine aş scoate lumea în stradă în fiecare duminică, cu scopul de prevenţie. Ne organizăm pe reţelele sociale şi ieşim, singuri și de capul nostru. Nu ne trebuie lideri de sindicat agăţaţi de vreo culoare politică, care să ne scoată în stradă când vor şi împotriva cui vor ei. Trebuie să ieşim noi, poporul! Încep să văd tot mai rar oameni care discută în autobuz, străinul cu străinul să facă un schimb de opinii care să nu implice salivă şi injurii. Să vorbim între noi, să ştim ce vrem, să găsim legături, să aflăm ce nu ne place. Breşa dintre generaţii este prea mare şi singurul mod prin care putem să o micşorăm este prin comunicare.
Da, ieşiţi în stradă, oameni buni! Ieşiţi să protestaţi pentru orice şi lăsaţi frica, grija zilei de mâine, sarmalele de pe foc! Lăsaţi-le şi haideţi în stradă pentru că sunt lucruri care ne presează mai tare. Vreţi să le lăsaţi copiilor voştri o lume mai bună?! Aşa aveţi ocazia, nu cumpărându-i maşină la 18 ani pentru că şi colegul rival are, nu lăsându-l să treacă ziua fără să citească măcar o poezie, nu făcându-i toate voile. Ştiu, vreţi să nu fie privat de ce am fost noi, dar învăţaţi-l şi să le merite, să se implice social, să îşi iubească ţara. Aştept cu nerăbdare rezultatele acestor acţiuni, sper la cât mai mulţi de-ai noștri pe străzi, visez la centrele marilor oraşe paralizate de zeci de mii de oameni şi nu câteva mii. Să urle toţi într-o voce că s-a terminat! Nu mai vrem aşa ceva! Mi-aș dori ca şi instituţiile de forţă publică să nu țină cont de ingerințele politicului, să fie mai permisive și astfel să nu împiedice astfel de acţiuni. Ne vedem în stradă!
