Alin Tișe, senator liberal până la mijlocul acestei săptămâni, s-a instalat oficial de ieri în biroul președintelui Consiliului Județean Cluj. Și-a început mandatul cu o conferință de presă, susținută în fața majorității presei clujene, care a ținut să fie prezentă într-un număr cât mai mare. Nu m-am dus la această conferință pentru că a fost prima după revenirea lui Alin Tișe la Consiliul Județean, nici pentru că eram curios despre ceea ce ar putea transmite clujenilor prin intermediul presei; m-am dus pentru că am vrut să-i iau pulsul, să-i caut determinarea, să aflu dacă pentru Tișe această revenire la nivel local îi cade bine, dacă pentru el este o provocare sau o resemnare. Primul mandat al lui Tișe, în perioada 2008-2012, se poate considera un succes aproximativ, în raport cu mandatele președinților care l-au precedat, însă în comparație cu mandatul celor trei ”iezi” multiplicați și fără capră, Uioreanu, Vakar Istvan, Seplecan, Tuluc și Mânzat, primul mandat al lui Tișe este un succes asemănător planului Marshall în Germania perioadei după cel de-al doilea război mondial (categoric această comparație suportă păstrarea proporțiilor: s-a reconstruit un stadion cu care Clujul se laudă inclusiv în Europa după demolarea celui vechi, Ion Moina, terminalul plecări al Aeroportului Internațional ”Avram Iancu”, câteva proiecte de anvergură pe fonduri europene și guvernamentale).
Tișe a vorbit presei despre parcurile Tetarom, la nivel de noi investitori și despre extinderea parcurilor, de reluarea proiectului Centrului de Management Integrat al Deșeurilor și despre controversatele lucrări are drumului ”turistic” Răchițele – Ic Ponor. O parte a presei a fost probabil impresionată, alții și-au făcut treaba neutral (reproducând ”ad litteram” cuvintele președintelui CJ, dovadă că nu prea înțeleg nimic din ceea ce presupune a fi jurnalist), alții nu au considerat că ar fi ceva de consemnat. Nu viața și activitatea presei clujene sau naționale este prioritatea mea sau motivația mea profesională, ci ceea ce ni se pregătește în laboratoarele politicii și administrației locale. Repet, acesta a fost principalul motiv care m-am urnit până la CJ Cluj.
L-am simțit pe Alin Tișe mai relaxat decât în primul lui mandat la conducerea județului, infinit mai relaxat și mai matur decât în perioada lui de inițiere politică (atunci când a fost prefectul Clujului și cel mai tânăr prefect din România) și mai constrâns și rigid decât în mandatul senatorial. Mi-e limpede, Tișe a evoluat, o chestiune valabilă pentru fiecare om care este atent cu sinele și cu responsabilitățile lui, însă întrebarea mea nerostită, vizavi de posibilitatea unei noi candidaturi în toamnă la senatul României, a primit un răspuns evaziv (din propria-mi analiză). Tișe foarte probabil regretă munca sau libertatea din Senatul României (luați-o cum vreți), dar dincolo de regret, chiar dacă se readaptează la provincia someșeană, Tișe își dorește să miște lucrurile într-o direcție. Din spusele lui, direcția ar fi cea pe care a pornit acum opt ani, deși drumul gândit atunci spre parcurgere se află acum într-un mare regres. La nivel declarativ și-a asumat vechiul și noul rol al președintelui, la nivel visceral (al gesticii și al mimicii) pare mai degrabă întors la Cluj decât rămas la București, însă nu excelează la nivel de convingere. Eu, ca de altfel de majoritatea clujenilor interesați de viața lor, aștept rezultate la nivelul faptelor. Tocmai de aceea, deocamdată voi participa în continuare la conferințele de presă și voi fi generos cu perioada de grație acordată acestuia (pentru readaptare), însă dacă e vorba de activitatea legislativului Consiliului Județean, voi cere și eu ca DNA-ul, spațiu de birou în incinta instituției, chiar dacă știu că nu voi primi!…
