Quo vadis, Europa?
Într-un articol de ieri aminteam cât de important este să fim atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru. Europa trece în această perioadă printr-o criză de identitate şi de idei, iar urmările sunt îngrijorătoare. Presiunea exercitată pe Uniunea Europeană este probabil la cel mai înalt nivel de la demararea acestui proiect. SUA presează tăriile U.E., totodată membre NATO, să îşi sporească efectivele şi să construiască scuturi în est. Replica din est nu se lasă aşteptată, cu Putin care îşi sporeşte efectivele militare aflate la uşa Europei. Din sud avem o criză a refugiaţilor şi panica generată de grupările teroriste. La toate acestea, mai adăugăm şi presiunile exercitate din interiorul entităţii.
Curtea Constituţională din Austria a decis repetarea celui de-al doilea tur al scrutinului prezidenţial. În 22 mai a avut loc al doilea tur de scrutin pentru prezidenţiale, tur în care liderul Partidului Libertăţii (partid de extremă dreapta), Norbert Hofer, a fost devansat la o diferenţa de mai puţin de un procent de către independentul Alexander Van der Bellen, susţinut de Verzi. Acest lucru se întâmplă în contextul în care toate partidele extremiste, care de obicei au în comun ura pentru proiectul Uniunii Europene, au căpătat încredere în urma Brexit-ului. Posibilitatea ca la reluarea alegerilor, candidatul Partidului Libertăţii să câştige alegerile, este mare.
În acelaşi timp în Cehia, preşedintele Milos Zeman, a declarat că va cere Parlamentului organizarea unui referendum privitor la apartenenţa ţării la Uniunea Europeană şi la NATO. Acesta a mai declarat că, personal, este de acord cu rămânerea ţării în cadrul acestor formaţiuni, dar consideră că cel mai corect lucru este ca oamenii să fie întrebaţi. Trebuie menţionat că preşedintele Cehiei nu are constituţional această putere, de a convoca un referendum, iar această prerogativă revine Parlamentului de la Praga. Să avem oare parte de surprize şi din partea acestora? Nu cred. Situaţiile sunt diferite, Cehia are nevoie de Uniunea Europeană mult mai mult decât are Marea Britanie, iar poziţia geografică nu o ajută.
Sunt foarte sigur însă că acest curent al referendumurilor nu s-a încheiat şi că vor mai urma multe ţări unde până la urmă, politicul va trebui să dea undă verde. Europa este testată, liderii ei mai precis. În acest moment Grecia şi Spania sunt pretendente la admiterea în „clubul” ţărilor „rebele”. Dacă acest lucru se va întâmplă în Grecia, rezultatele sunt previzibile, mai ales după eşecul Uniunii Europene de a stabiliza regiunea. În Spania, cred că va fi folosit doar ca o unealtă în lupta pentru putere, dar acest lucru este extrem de periculos pentru spanioli.
Strategia României este foarte clară în acest moment, ca să nu mai spun că la noi nu încape îndoială că cea mai mare parte a populaţiei este de acord ca ţara să rămână în Uniunea Europeană. Se poate observa acest lucru din mesajele date de către Preşedinte şi aparatul sau diplomatic. Nici nu prea avem de ales, dat fiind contextul geopolitic în care ne aflăm; avem nevoie de Uniunea Europeană şi mai ales, avem nevoie de NATO.