Ce poți să spui despre un film a cărui final te lasă fără cuvinte?! Pentru cei care au văzut filmul „Călăuza” în regia lui Andrei Tarkovsky, „The Midnight special” în regia lui Jeff Jonas, care semnează și scenariul, constituie o replică peste timp, păstrând proporțiile, a acestui film cult al cinematografiei rusești de dinainte de 1989. „Călăuza” este un film scris după cartea „Picnic la marginea drumului” al scriitorilor SF Boris și Arkadi Strugațki, nuvelă tradusă într-un almanah Anticipația de dinainte de 1989 și publicat sub formă de roman la editura Nemira în perioada de după. În romanul fraților Strugațki era vorba de o navă a unei civilizații extraterestră care avusese un picnic într-o zona de pe suprafața Pământului, zonă în care se petrec ulterior diferite evenimente stranii. Scenariul filmului „Călăuza” este mult diferit de roman și este susceptibil unor interpretări și semnificații mai profunde decât cartea care l-a inspirat.
Pelicula „The Midnight Special” are ca personaj principal un copil care dispune de incredibile puteri paranormale. Filmul poate fi încadrat simultan în categoria filmului polițist, thriller-lui, filmului psihologic sau SF. Are suspans, mister, acțiune. Finalul filmului se constituie într-o variantă dezirabilă a ceea ce am putea fi noi ca civilizație, dacă am renunța la veleitățile războinice pe care le manifestăm din plin. Este lumina din ochii copilului prea puternică pentru întunericul din noi? Răsăritul soarelui, care este în afara noastră și care odată acceptat ne oferă accesul la lumina dinăuntrul nostru, ne face să fim ceea ce am putea fi și de fapt ceea ce suntem în esență. Lumină pură din lumină pură. Există în film secvențe de violență care nu-și capătă sens decât prin prisma devenirii tatălui copilului care evoluează și înțelege în final mesajul pe care fiul său a vrut să i-l transmită, mesaj care implică nonviolență și acceptare. În calitate de indivizi ai rasei umane nu prea înțelegem mai nimic din ceea ce trăim și astfel ne construim cu inconștență premisele distrugerii noastre viitoare. Interferența cu o civilizație paralelă care se manifestă în universul nostru, ne apare în film, într-o expunere arhitectonică uluitoare. O simbioză a frumosului arhitectonic, tehnologiei și vegetației, integrate sublim, la care noi răspundem cu arme și violență. O armonie în formă și conținut, expresie a unor ființe de lumină aparținând unei civilizații care ar vrea să ne arate cum am putea și ar trebui să ne jalonăm evoluția noastră viitoare. Filmul benficiază de actori remarcabili și în plus de o muzică pe măsură. Lăsați să se deruleze melodia din finalul filmului și ascultați cu atenție textul ei. Film care merită văzut și meditat asupra lui. Nu merge cu coca-cola și pop-corn.
