Ce nu ni s-a spus despre Islanda
Cei care nu își procură știrile exclusiv din curentul mainstrem media și au avut curiozitatea de a accesa și alte stream-uri din cadrul presei independente (există și așa ceva), au constatat că multă vreme evenimentele din această țară au deținut capul de afiș. De ce? Pentru că în timpul crizei declanșate în anul 2008, toate statele afectate au plătit din banii publici, adică ai contribuabililor (în fapt cetățenii respectivelor țări), pentru a salva de la faliment bănci private, adică exact acelea care au generat această criză prin speculații abjecte. Și au mai inventat și termenul de Black Swan (lebădă neagră), pentru a justifica existența unor factori, evenimente imprevizibile, care prin urmare n-ar putea fi luate în calcul în prevenția unor astfel de catastrofe. Bull shit.
A existat o excepție. Aceasta a fost Islanda! Pe teritoriul acestei țări au existat bănci care au oferit deponenților, în marea majoritate proveniți din Marea Britanie și alte țări europene, dobânzi extrem de mari. Să zicem că aceste bănci reprezentau un soi de paradisuri fiscale, nu prin asigurarea statutului de anonimat al deponenților, ci prin nivelul ridicat al dobânzilor. Când s-a declanșat criza, i s-a cerut Islandei să facă un împrumut la FMI prin intermediul căruia să crediteze respectivele bănci private în care se aflau depozitate economiile anumitor cetățeni din spațiul britanic și nu numai. Dar nu s-a petrecut așa. Populația a ieșit în stradă. Parlamentul a fost înconjurat. S-au difuzat imagini pe net. În presă nimica-nimicuța. A, să cred în așa zisa presă internațională liberă și independentă? Să fim serioși! După aceaste evenimente, președintele a dizolvat parlamentul. Bade Iohhanis, ai auzit? S-a ales un nou Parlament fără partidele corupte. Parlamentul lor este curat și în interiorul acestuia au fost și încă mai sunt prezente persoane oneste care au spus nu, un nu ferm, un „nu plătim noi cetățenii porcăriile făcute de bănci”. Acest stat prin cetățenii ei a înfruntat FMI-ul și Banca Mondială. Bancherii au trebuit scoși cu CIA-ul (la propriu) din țară. Ei au presă liberă, fiți convinși de asta. Noi avem presă pe interese.
În Islanda au avut loc procese și o parte a bancherilor se află la pușcărie. Frumos. Am o viziune cu Mugur Isărescu după gratii.
Vă întreb pe dumneavoastră care ați văzut meciurile Islandei, vi s-au spus toate acestea la televizor? Și dacă nu, de ce?
În background, toate aceste lucruri se știu. Că faptele și acțiunile islandezilor ar putea să genereze idei și altora dacă s-ar difuza. Cert. De ce nu? Eu unul aș fi încântat.
Aceste sunt principalele motive pentru care aceste evenimente n-au fost difuzate pe canalele media oficiale. Desigur.
Focusați exclusiv pe imaginea realității propusă de alții, scăpăm din vedere evenimente esențiale.
Poate ați auzit, și aceste aspecte au fost difuzate, că Islanda se află în primele 13 țări ca nivel de trai. Ați auzit că nu-și închid ușile când pleacă la serviciu. Că președintele Islandei a vizionat meciul cu Franța dintre suporteri și nu din loja oficială.
Atunci, cunoscând toate acestea, să nu ne mai mirăm că au ajuns în primele opt (8) națiuni ale continentului, la fotbal. Și mai au și handbalul masculin la care se descurcă binișor. Medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. O națiune de 330.000 de oameni. Outstanding, cum ar spune pretenii americani.