Trepădușii politici

0 184

Politica românească este sordidă și abjectă. Acestea sunt premisele corecte care trebuie plasate în prim-planul înțelegerii relațiilor care se manifestă atunci când se abordează mediul politic. Funcționează diverse rețele suprapuse care sunt interconectate. Pe linie de cluburi Rotary și Lions, prin rețele masonice, prin rețele de servicii secrete și șpăgi date la Poliție pentru protecție și bineînțeles prin subordonare ierarhică de partid. Acestea sunt jocurile. Prin spate. Pe față toți pozează în vajnice primadone ale interesului local sau național. Dacă fac ceva pentru comunitate, cei mai mulți dintre ei o fac pentru că este necesar să circule banii care vin pe principiul para-îndărăt: al șpăgilor deghizate în publicitate sau alte modalități pseudo-legale. Dacă nu curge, măcar să picure. Aceasta este lumea politică în care trăiesc ei.

Trepădușii politici care mișună pe scena politicii din minunata noastră țară sunt, mulți dintre ei, simultan penali și venali și pot fi categorisiți în esență ca infractori potențiali. Știu că încalc astfel prezumția de nevinovăție, dar altfel am deveni naivi și nu este cazul. Pentru că naivitatea se plătește. Ideea cum că politicienii vor deveni mai buni și mai cinstiți în perspectiva alegerilor din toamnă, este un scenariu SF. Meritocrația în politică și în general, în societatea noastră, este în momentul de față o iluzie. Deservim partidul, dacă este la putere, indiferent care este acesta. Unii dintre alegători au senzația că aceștia, politicienii, vor renunța la putere sau pur și simplu se vor retrage. Ei bine, nu! Vor polua în continuare sfera politică prin prezența lor toxică. Ei trebuie monitorizați tot timpul, pentru că în spatele scenei mișcă din urechi și sifonează la greu banii publici. Prin orice mijloc. Asta fac micuții de ei când ocupă funcții și poziții politice. Negociază funcții publice în vederea ocupării acestora de către rude (că tot se poate și este la modă), amante, amanți, prietenii de partid și nu numai, pentru că acesta este spiritul. Astfel, în aparatul de stat este plin de relații de partid, unde sunt trimise categoriile desemnate anterior, pentru a face bani pentru ei și pentru partid. La fiecare om politic devine imperios necesar să pui un jurnalist la marcaj. Cam aceasta ar trebui să fie presa la noi. Câinele de pază al democrației. În fapt, un cățel cam jigărit și nemâncat. Cine face presă pe bune, care să implice politica și politicienii, de fapt se ocupă de vidanjat. Cloaca politică necesită vidanjarea.  Da, ați auzit bine, este vorba de scos mizerii din toate categoriile. Pentru asta trebuie să ai un stomac tare. Da, dar… Dacă respectivul prins în flagrant își face publicitate pe la tine în ziar, sau la radio sau la televiziunea pe care o deții?! Atunci se vede deontologia. Nivelul chiorăieli mațelor determină pentru unii nivelul conștiinței. Conform unui dicton atribuit lui Marx: conștiința (unora) trece prin stomac. Ăsta este dilul. Este dulcele și suavul adevăr. Pentru (unii) români, a exista înseamnă a supraviețui cu orice chip, citat din titlul unui articol scris de George Petrovai. Am adăugat unii și unora, pentru a nu îi jigni pe cei care nu procedează astfel. Puțini, mulți, nu știu câți, dar știu sigur că se găsesc printre cititorii acestui articol.

Leave A Reply

Your email address will not be published.