Merkel, Hollande & Co
În weekend am primit vizita unui fin stabilit în Germania. Mai precis, etnic german cu cetățenie română, rezident în Germania. El și soția lui locuiesc și muncesc într-un orășel cu o populație de aproximativ 50 mii de locuitori, Lorrach, situat la granița Germaniei cu Elveția și Franța. Evident că printre discuțiile noastre și-a făcut loc și poziția Germaniei, atât la nivel politic-administrativ cât și din punctul de vedere al percepției cetățeanului de rând, vizavi de migranții ”naufragiați” pe teritoriul principalului motor economic al UE. Neamțul de rând nu este foarte încântat de prezența migranților în mijlocul sau la periferia comunităților din care fac parte, însă asta nu era o noutate pentru mine. Nici faptul că atunci când în zona arondată migranților, atunci când a fost adus mobilier pentru o grădiniță special creată pentru copii acestor refugiați, aceștia au refuzat să pună mâna la transportul și aranjatul mobilei, nu a fost o noutate. Nu m-a surprins nici aspectul legat de faptul că nu le place Germania sau alte țări europene, pentru că sunt prea multe reguli, iar ei nu sunt obișnuiți cu reguli și disciplina civilizației. În schimb, m-a mirat enorm faptul că din ordinul administrațiilor locale, care a venit de la nivel central, s-a legalizat furtul care vizează supraviețuirea. Să explic sintagma: magazinele care comercializează alimente (de la cele de cartier până la hypermarketurile de gen Aldi, Kaufland, XXL sau Real) nu pot reclama la poliție furtul sau sustragerea din magazin a mai puțin de trei până la cinci produse, funcție de cantitatea acestora. Cu alte cuvinte, migranții, neavând venituri și nici posibilități financiare pentru a-și procura mâncare, pot intra în magazinele de resort și ieși pe ușa magazinului dacă au maxim cinci produse care să le asigure o masă. Nu am aflat cine îi despăgubește pe comercianți, însă mi-am sunat și alți apropiați care locuiesc în Germania și Franța, iar aceștia mi-au confirmat că această găselniță se aplică și în zonele lor. Italia de exemplu, a legalizat furtul din magazine aferent supraviețuirii, când în mai 2016, Curtea Supremă italiană a anulat o condamnare a Tribunalului din Genova, cel care a decis condamnarea unui cetățean ucrainean la șase luni de închisoare și plata unei amenzi de 100 de euro pentru că a furat brânză și cârnați în valoare de 4,07 euro. Clar: dacă crăpi de foame te poți hrăni din munca altora, dacă nu depășești o sumă decentă. Să vă zic una și mai tare! Se știe că arabii sunt printre cei mai mari iubitori de țigări. Neavând bani pentru țigări, au găsit o soluție ingenioasă. Intră în aceleași magazine de unde își procură de mâncare și își iau, tot cu titlu gratuit, trei peturi de apă. Ajunși afară, ei varsă conținutul apoi merg cu ele la automatul care reciclează peturile, primind pentru fiecare recipient de plastic 25 de eurocenți. Aritmetica îmi spune: 75 de eurocenți/migrant. Șase migranți înseamnă 4,5 euro, respectiv un pachet de țigări de la automat. Descurcăreți pe munca nemților, de care ”mamei” Merkel nici că-i pasă. Și nici lui Hollande.
Nu doresc să recapitulez nimic. Spun doar că românii sunt priviți ca niște paria în țările menționate anterior. Nu este mai puțin adevărat că rromii noștri contribuie din plin la imaginea falsă pe care europenii au o au despre noi. Europa ne vorbește nouă românilor, Bulgariei și grupului de la Visegrad despre atitudinea noastră discriminatorie. Câtă ipocrizie! Tocmai cei care refuză românii la muncă, iar pe cei care-i acceptă îi plătesc la jumătate din cât își plătesc proprii cetățeni, ne vorbesc nouă despre discriminare, nouă celor care ne este interzis furtul supraviețuirii din magazinele lor. Categoric că sunt sarcastic, dar numai astfel pot păstra un ton blând la adresa mizerabilei găselnițe numite UE. Eu întreb: cine are nevoie de banii europenilor, noi sau politicienii noștri care întocmesc prin interpuși, pe baza legilor create de ei pentru ei, licitațiile pentru proiectele realizabile cu fondurile europene? Am atras, foarte adevărat că foarte chinuit și mincinos, câteva zeci de miliarde de euro, bani care nu se regăsesc în nimic, nici în infrastructură, nici în economie și nici în consum. Poate doar în economiile panameze ale celor care nu sunt încă certificați ca mari cleptomani. După ce că ai noștri ne fură cu taxa de timbru, taxa pe stâlp și taxa pe indolență, acum asta ne-ar mai lipsi, ca UE să impună legea furtului pentru supraviețuire la nivel european. Atunci îi vom vedea pe toți asistații sociali mutându-se în hypermarketuri. Mă includ în categoria euroscepticilor pentru că banii europeni au sfârșit în buzunarele majorității politice și acoliților lor, pentru că ne-au condiționat apartenența la toate structurile europene și euroatlantice de distrugerea economiei sub artificiul privatizării, pentru că ne-au îndepărtat de rădăcinile și condiția noastră, pentru că ne-au transformat în consumatori fără potențial financiar și fără perspective. Cum să țin cu debusolata de Merkel, cu impotentul acela de Hollande sau cu consumatorii de opium de la Roterdam? Nu-i suficient că-i avem pe ai noștri politicieni, miliardari de carton și asistați sociali?…