S-a arătat dreptatea

0 491

Recunosc că în finala de ieri am manifestat un partizanat vizavi de Portugalia. Adică pe șleau am ținut cu Portugalia. Motivul? De când eram mic am fost învățat să țin cu cel mai slab, sau cel puțin cu cel mai slab cotat. Nu este nici un merit să ții cu cel care, are sau este cotat cu, prima șansă. Când am văzut că Ronaldo este accidentat și nu mai poate continua meciul, am fost și mai determinat să țin cu aceeași echipă, Portugalia, care în condiția în care liderul incontestabil și căpitanul ei nu a mai putut continua meciul era văzută ca victimă sigură. Am urmărit meciul cu calmul celui care așteaptă ca inevitabilul să se producă, dar în același timp avea speranța că poate, poate…

După meciul de ieri am înțeles că se poate câștiga dacă există acel spirit de echipă, acea inteligență tactică precum și valoare individuală pusă în slujba celorlalți. Toate acestea le-a dovedit aseară Portugalia. Fără liderul ei Cristiano Ronaldo, accidentat prematur din cauza unui fault făcut de Payet în minutul 9, Portugalia a rezistat asaltului Franței și a lovit decisiv în prelungiri câștigând cu 1-0 prin golul lui Eder, marcat în minutul 109.

Este o victorie a unui antrenor, Fernando Santos, care a crezut permanent în echipa sa, chiar dacă rezultatele și jocul din grupa din care s-a calificat de pe locul 3 nu o recomanda printre favorite. Părea din altă lume când le declara ziariștilor că le dă întâlnire în finală. S-a ținut de cuvânt și a și câștigat-o.

Am revăzut faultul lui Payet. Există două tipuri de faulturi, unul de intimidare, și altul la rupere, care vizează scoaterea din joc a adversarului. Cred că faultul lui Payet a fost făcut cu scopul de a-l scoate pe Ronaldo pe tușă. I-a reușit, iar arbitrul finalei Mark Clattenburg nu i-a arătat nimic francezului Payet, nici măcar un cartonaș galben. Dar există o vorbă românească profundă: Doamne, Doamne nu culcă-te, sau cum spuneam când eram mici la o miuță: s-a arătat dreptatea.

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.