Să trimitem politicienii în Canada
Canada ia în calcul ridicarea vizelor pentru România şi Bulgaria de la finalul acestui an. Această decizie vine pe fondul dorinţei guvernului nord-american de a încheia un acord economic cu Uniunea Europeană, acord care privește liberul schimb între Canada și UE, uniune unde atât România cât şi Bulgaria au drept de veto pe asemenea chestiuni. Obligatoriu trebuie menționat că guvernul canadian are în vedere o etapizare cu privire la suspendarea vizelor pentru români și bulgari. În prima etapă, vor beneficia de eliminarea vizelor doar cetățenii care au avut în ultimii zece ani viză de Canada și cetățenii care au o viză de de intrare valabilă pentru teritoriul SUA. Canadienilor le este teamă că vor pierde această şansă, iar mesajul transmis de diplomaţia noastră şi cea de la sud de noi este cât se poate de clar: ridicaţi vizele sau folosim dreptul de veto. Această formulă este agreată şi de Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care susține la rându-i iniţiativa, lansând mesajul că nu se fac favoruri şi că toţi membri trebuie să beneficieze în mod egal de un eventual acord. La auzul acestei declaraţii m-am amuzat şi am dedus că liderii europeni încă nu au un plan clar în ceea ce priveşte direcţia Uniunii Europene, iar acum fac declaraţii păciuitoare, păşesc cu grijă ca să nu irite mai mult decât trebuie. Dacă deţineau un plan, nu cred că ar fi dat dovadă de atâta generozitate şi gentileţe în ceea ce priveşte ţările mai mici.
Dar să privim partea bună: o să ni se ridice vizele pentru Canada, chiar dacă se va întâmpla etapizat. Canada are una dintre cele mai performante economii ale momentului, dar şi o şcoală de politologie într-o continuă ascendenţă, iar această şcoală produce experţi. Spre deosebire de vecinii de la sud, acolo nu o să vezi cazuri de rasism făţiş, nu există tensiunile sociale care au ca motivație rasismul. Au avut chiar şi parlamentari de provenienţă română, iar la titlul articolului este o poză cu echipa de miniştrii lui Justin Trudeau, fostul actor, devenit între timp Premier. Cam asta am putea avea dacă am elimina tensiunile sociale dintre diferitele minorităţi şi populaţia ţării, am putea avea o ţară productivă, linişte şi pace. Tot ceea ce trebuie este să nu mai folosim minoritațile în scopuri politice, ca o unealtă de luptă pentru menținerea disensiunilor, pentru că acest lucru, în timp, produce rupturi grave ale societăţii. Însă, ce să-i faci?! Dacă italienii, francezii, britanicii şi alţii au făcut-o (de multe ori erau folosiţi români), noi învăţăm de la cei mai mari.
Spun să trimitem toată clasa politică la un curs de trei ani, plus încă doi pentru specializare, în Canada. Este printre puţinele state care performează în politologie din punct de vedere academic, cât şi practic. Acolo o să înveţe etică politică (să vadă în fapt ce este cu adevărat etica, nu bucureştenizarea dovedită de cei mai mulţi), statistică (să îşi dea seama cât de penibili sunt când anunţă câţi aşa-zişi susţinători au), sociologie (să înveţe cum se poate metamorfoza societatea în urma unor decizii proaste), istoria gândirii politice (să facă diferenţa între ideologii) şi aşa mai departe. Materii care sunt sigur că lipsesc cu desăvârşire multor politicieni români, dar care, uite, ce rezultate dau când sunt aplicate aşa cum spune manualul şi interesul naţional!
L-am auzit pe Dragnea declarând săptămâna trecută că România nu are nevoie de un guvern de uniune naţională, nu trece printr-un fel de criză care să necesite un asemenea demers. Este prea orbit de scaunul de Prim Ministru pe care îl vânează precum vâna Năstase mistreţii. Domnule Dragnea, România este într-o criză de identitate şi de idei, a ajuns un talcioc! Poate nu un guvern de uniune naţională reprezintă soluţia, dar cu siguranţă un guvern care să demareze un set de politici cu viziune. PSD-ul o să se scufunde dacă nu se va reforma, se bazează pe voturile populaţiei în vârstă, care încet dispare. PNL-ul a ajuns un haos după fuzionarea cu PDL-ul, nu ştii cine și cum conduce, doi preşedinţi, o tocană veritabilă. Acestea sunt cele mai mari partide ale României, de la care vom aştepta un premier şi o echipă care să conducă ţara, iar după cum tot am spus: oamenii oglindiţi de sistem vor acţiona precum sistemul. Aşadar, din toamnă este foarte probabil să avem un nou guvern, care o să vină cu un suflu nou, o să înceapă să schimbe în stânga şi în dreapta ceea ce au început ceilalţi şi astfel vom fi în situația în care se va repeta istoria ultimilor 27 de ani.
Nu mai este mult până la alegerile parlamentare, când românii vor fi din nou intoxicaţi cu promisiuni, scandaluri menite să ascundă alte scandaluri și politică, dar o politică deformată parcă de experimentul Frankestein. Acestea sunt ultimele trenuri care pleacă din gara noastră şi trebuie să ne grăbim să prindem unul. Trebuie să ne asigurăm că vom continua pe drumul pornit în ţară, chiar dacă poate nu este cel mai bun, dar mizez pe continuitate. Trebuie să prindem un loc la masa negocierilor atunci când britanicii vor începe demersurile pentru ieşirea ţării din U.E. Este vital să devenim un actor regional mult mai activ pentru că e un lucru învăţat din economie: dacă nu eşti dinamic, mori. Şi este foarte important să ne trimitem politicienii în Canada, la studii.