Asasini în slujba lui Hippocrate

0 395

Motto „La noi trebuie să-L ai ori pe Dumnezeu, ori un medic care să lupte cu tine până în pânzele albe, ori o genă bună” medic anestezist Camelia Roiu

Pe doamna Camelia Roiu conștiința de om și medic o determină să facă declarații extrem de periculoase pentru sistemul de sănătate din România, declarații care o pot transforma într-o paria. Și totuși și-a asumat acest risc. Ea este ceea ce în limbaj de presă se numește un avertizor de integritate. Nu un bărbat, ci o femeie, face dezvăluiri pe care merită să le lecturați cu maximă atenție aici.

În sistemul juridic internațional  și național, cel ce facilitează, înlesnește sau asistă pasiv la derularea unei crime, deținând prerogative clare prin intermediul cărora poate preîntâmpina, opri, stopa această acțiune este considerat complice la crimă și implicit asimilat ipostazei de criminal.

La nivelul spectaculozității media, un individ care îi dă altuia cu toporul în cap ucigându-l, este mai incitant decât colaboraționismul pasiv al multor medici vis-a-vis de ceea ce se petrece în sistemul medical românesc. Fapt ce nu-i face pe medici mai puțini incriminabili, dacă nu pentru justiție, cel puțin pentru acele rămășițe de conștiință umană pe care s-ar presupune că le mai posedă unii dintre aceștia.

Există simultan un colaboraționism activ și anume facilitatea achiziționării unor produse care nu au nici un efect, cum ar fi dezinfectanții din spitale. Dar sunt de asemenea și medicamente achiziționate, care au de multe ori efectele unei frecții la un picior de lemn. Ca în cazul unor antibiotice care sunt ineficiente de-a dreptul, pentru că microbii s-au obișnuit și au căpătat imunitate, dar care continuă să fie vândute, deși nu mai au nici un efect.

Fabrica Terapia din Cluj-Napoca a amenințat  cu procesul un medic român care și-a permis să-și exprime părerea asupra ineficienței utilizări acestor antibiotice, deci implicit asupra inutilității achiziționării lor. Pot să spun că există în Cluj-Napoca un laborator acreditat care poate testa efectele antibioticelor asupra microbilor existenți, teste care de altfel s-au și realizat iar efectul pentru multe dintre aceste antibiotice este nul, ceea ce nu face altceva decât să confirme spusele respectivului medic.

Se primesc șpăgi grase de la companiile farmaceutice interesate, din care se cumpără merțane, se construiesc vile și se merge periodic în vacanțe exotice în cele mai inedite locații de pe întreg mapamondul. Asta ca să răspund unui amic care își manifesta nedumerirea cum o familie de medici beneficiază de toate prerogativele menționate anterior, pentru că șpăgile și salariul nu i se păreau suficiente, în viziunea amicului, pentru a  deservi apetitul consumerist al familiei medicale în cauză.

Companiile producătoare de medicamente profită de ignoranța noastră ca să-și asigure profituri astronomice cu largul concurs al medicilor. Că trebuie și ei să supraviețuiască, cum spunea un alt cunoscut al meu. Că supraviețuirea lor în condițiile maximale descrise mai sus echivalează cu moartea altora, constituie un fapt de-a dreptul nesemnificativ pentru acești pseudo-medici. Ce contează pacienții. Lasă-i să crape, nouă să ne fie bine. Citiți în acest sens Mentalitate  de rahat, de extirpat imediat.

În tot lanțul financiaro-trofic descris mai sus se inserează și alte instituții și personaje aparținând diverselor paliere ale societății românești, printre care îi menționez la loc de cinste pe managerii de spitale, Direcțiile Județene de Sănătate, și bineînțeles și unii „simpli” medici care își încasează, fiecare în parte, tainul financiar de rigoare.

Îmi cer scuze tuturor medicilor care sunt onești și care fac tot ceea ce le stă în putință pentru a asigura un act medical decent în România de astăzi.

Este o aberație să condamni în bloc toate cadrele medicale din România. Dar nu se poate  face abstracție de mulți confrați de-ai lor care își bat efectiv joc de sănătatea și viața pacienților pe care îi tratează. Dar mulți, mulți prea mulți medici, se degrevează extrem de repede de jurământul depus și se comportă ca veritabili complici ai sistemului. Dau dovadă de colaboraționism cras care se repercutează în exclusivitate în creșterea veniturilor proprii și se contorizează în numărul de pacienți-victime.

Există informații că anumite persoane din cadrul SIE, SRI ,DGPI  sunt implicate în scandalul de la firma Hexi Pharma. Se pare că multitudinea de contracte cu statul, în care era implicată firma Hexi Pharma, erau făcute cu protecția și supervizarea expresă a  unor persoane care ar aparține acestor structuri de securitate. Politicul prin el însuși nu putea să confere gradul de securitate și perenitate a unei afaceri de asemenea extindere și anvergură. De altfel, Dan Condrea a dispărut din peisaj la momentul potrivit, pentru că mărturiile lui ar fi incriminat direct persoane care se găsesc în structurile mai sus menționate. Când fosta soție a lui Condrea a început să facă referire la aceste structuri și la implicarea lor în afacerea Hexi Pharma, o grămadă de acoperiți din presă au catalogat-o în fel și chip, acuzând-o că bate câmpii, făcând-o dezaxată și evident etichetând-o drept o ființă lipsită de credibilitate. Oricum, s-a așternut o tăcere previzibilă, nu-i zic suspectă, pentru că era inevitabil să se pună batista pe țambal în felul acesta. Există un lucru bun și aici, pentru că astfel poți să identifici „prostituații” acoperiți din presă.

Este necesar să se facă o distincție clară. Nimeni să nu-și imagineze că se vorbește de servicii în ansamblul lor, ci doar de indivizi din cadrul acestora care se folosesc de funcțiile lor și de conexiunile pe care le au ca să sifoneze bani. Altfel era imposibil să obțină acea protecție și susținere pentru contractele obținute. Politicul singur, așa cum am precizat anterior, nu poate să ofere acea stabilitate necesară derulării nestingherite a afacerii Hexi Pharma. Generali nenumiți din servicii nenumite care își primeau periodic plicurile cu bani, precum și politicieni care facilitau toate acestea, se află într-un con de umbră. Să sperăm să DNA-ul lucrează pentru noi, dar, totuși, noi n-ar trebui să dormim liniștiți. Iar ceilalți funcționari din cadrul serviciilor ar trebui să conștientizeze că au și ei rude care pot să ajungă în spital. Asigurarea securității în domeniul sănătății este o problemă care ar trebui să ne privească pe toți, în egală măsură.

Eliminarea infecțiilor nosocomiale poate fi eliminată în cazul pioceanic doar prin dărâmarea spitalelor vechi și construcția de spitale noi.

Vizionați acest film cu larve de muște colcăind în trupul unei persoane arse în România, persoană care a și sucombat ulterior. Imaginați-vă că sunteți dumneavoastră, o rudă sau un prieten apropiat, în locul acelei persoane.

Cosmetizarea, respectiv cei 100.000 de euro dați Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din București, nu are nici o relevanță pentru microbi existenți în prezent, care vor prolifera nestingheriți și implicit nici pentru sănătatea pacienților care vor avea de suferit în continuare.

Indiferența, indolența, nesimțirea crasă a lor, a medicilor și a noastră deopotrivă, generează victime. Ucide. La propriu. Nu e o figură de stil. E un crunt adevăr. Realitatea ne izbește în față și tot nu reacționăm. Este exact ca în legile malefice ale lui Murphy, în care se descrie un om care merge pe stradă, se împiedică de adevăr, se ridică și merge mai departe ca și cum nimic nu i s-ar fi  petrecut.

Acceptând pasiv situația de față marșând pe ideea că ne vom descurca noi, cumva, este de o imbecilitate extremă. Cunoaștem noi pe cineva și rezolvăm problema. În cazul infecțiilor nosocomiale ai putea să șpăguiești direct respectivii microbi dar nu-i sigur că vor ceda în fața argumentelor de natură financiară.

Admiterea tacită a perpetuării unui sistem ucigaș ne plasează din condiția de pacienți virtuali în condiția de victime potențiale. Candidați cu probabilitate mare la achiziția de sicrie. Sinucigași în devenire.

Sănătatea este o prioritate națională și trebuie să devină politică prioritară de stat. Pentru că este vorba direct de viața oamenilor. Este o problemă gravă legată de securitatea națională.

Guvernanții trebuie să înțeleagă acest lucru. Iar dacă nu înțeleg acest lucru, trebuie făcuți să înțeleagă. Forțați să adopte măsuri în consecință.

Nu prin cârpeli în cadrul sistemului ci prin implementarea unor politici eficiente se pot rezolva problemele legate de sănătatea din România.

Știu că unii vor să crăpăm cei mai mulți dintre noi. Să aibă la dispoziție doar o masă inertă de manevră. Să nu le dăm această satisfacție.

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.