Manipulare sau nu. Despre fumigenele din presă
Odată cu începutul crizei refugiatiilor din Europa, în mass-media din România au apărut o serie de ştiri despre acest fenomen, a căror veridicitate este îndoielnică. Spre exemplu, în luna aprilie a anului curent, o publicaţie online din Timiş (Impactpress.ro) a dat o ştire conform căreia un grup de refugiaţi au agresat fizic şi verbal mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Există şi delcaratia domnului Petre Stănescu, o presupusă victimă a acelui grup. Tot din articol reiese că acesta a depus o plângere via e-mail la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Timiş. Toate bune până în acest punct, dar în momentul în care am căutat mai multe detalii despre eveniment am ajuns la concluzia că există o serie de discrepanţe şi informaţii posibil false.
În primul rând, domnul Petre Stănescu (a cărui poză se află în articolul original), nu ştia despre eveniment sau că ar fi înregistrat vreo plângere în acest sens. Ca o completare a acestui adevăr vine şi faptul că CNP-ul înregistrat cu plângerea nu era valid. Tot în articolul original se preciza că nici unul din agenţii de patrulă din zonă nu ştiau despre o asemenea altercaţie la momentul respectiv, nu fuseseră sesizaţi şi nici nu au văzut ei săvârşirea infractiuniilor. Adunate, aceste lucruri ne îndreaptă spre mai multe ipoteze, nici una din ele pozitivă din păcate.
Prima variantă este că respectiva publicaţie preia tot ce i se dă, fără să verifice din mai multe surse. Acest lucru este grav pentru că dezinformând, mai ales pe subiecte de genul, rişti să faci un rău social foarte mare. Este foarte greu de determinat acest lucru şi de aceea nu am să mă pronunţ în privinţa lor, mai ales din prisma faptului că nu am avut ocazia să aflu mai multe detalii din partea lor pentru că nu au răspuns la telefon. De asemenea, cei de la inspectorat au confirmat că le-a fost trimis un mail, dar după cum era precizat, datele erau false.
A doua variantă este de fapt cea care îmi face pielea găinii şi într-o oarecare măsură mă sperie. Nu ar fi prima dată când diverse grupuri de interese, indivizi cu o anumită agendă socială sau chiar instituţii ale statului folosesc diverse forme de manipulare pentru a crea o stare generală din care să profite. Cea mai des întâlnită formă de manipulare a maselor este cea în care acestora le este distrasă atenţia cu un eveniment de amploare, iar în timp ce toată societatea civilă este cu privirea într-o parte, iniţiatorii evenimentului îşi făuresc planul în linişte. Este foarte posibil ca acest eveniment şi lansarea lui în spaţiul virtual are ca şi scop crearea de tensiuni şi sentimente negative la adresa fenomenului refugiatiilor în rândul populaţiei. De asemenea, subiectul a fost „reîncălzit”, el fiind lansat iniţial în luna aprilie şi republicat luna aceasta, prezentat ca fiind de actualitate.
Şi de ce s-ar face aşa ceva? Motivele sunt foarte multe, iar în acest moment, putem doar specula. Este motivul prezentat mai sus: pui morcovul în faţa măgarului şi acesta o să vadă doar morcovul, în timp ce posesorul legumei îl conduce, îl îndreaptă într-o parte sau într-alta sau îşi face activitatea fără priviri ţintite pe el – tehnica este des întâlnită în România. Alt motiv este crearea intenţionată de tensiuni în rândul populaţiei băştinaşe şi crearea de disensiuni între aceasta şi grupurile minoritare – tehnică întâlnită în România aniilor `90 (vezi Târgu Mureş). Accentuarea stării de frică produsă de fenomenul terorist (încă o marcă „Fabricată în Orient, executată în Occident”) este încă un obiectiv.
Cei mai mulţi o să se întrebe: „Şi de ce să bage frica în noi?”. Răspunsul este mai simplu decât am crede: odată cu fabricarea unui risc, creşte frica în rândul populaţiei. Odată cu creşterea fricii, oamenii o să fie de acord cu o serie de măsuri menite să controleze şi să supravegheze, măsuri care în oricare altă situaţie nu ar fi acceptate de populaţie şi toată lumea uită că sunt abuzive la adresa democraţiei definită în manual, nu în discursurile politice. Aşadar, dacă există pericol, se justifică măsurile de control impuse asupra populaţiei precum supravegherea fără mandat sau prelungirea perioadei de supraveghere. În prezent, au voie să te „asculte” legal trei luni pe an, dar odată cu forţarea acestui pericol în spaţiul public, se pot justifica modificări asupra legii, iar de mâine-poimâine o să fie lăsaţi să te asculte trei luni pentru fiecare dosar înaintat. Pe scurt, dacă vor să te asculte tot anul, împart dosarul în mai multe capete de acuzare, în patru dosare, iar pentru fiecare, au voie trei luni.
La o analiză mai amănunţită a muncii publicaţiilor care au răspândit astfel de informaţii putem observa că aceştia preiau foarte multe ştiri alepublicaţiei Russia Today. Am fost avertizaţi în nenumărate rânduri că o formă de luptă a rusiilor cu statele „mai puţin prietene” este formarea de structuri care să corupă şi să destabilizeze sistemul. Corupţie avem, da! Instabilitate, nu în toate segmentele. Este cunoscută informaţia că serviciile secrete interne ale Kremlinului, SVR, aveau în jur de 20.000 de agenţi infiltraţi numai în partea de vest a României. Poate să fie doar fum, dar ştim cu toţii că fum fără foc nu prea se poate.
Revin la articolul cu pricina. Trebuie să precizez că dacă intenţiile au fost cele de a crea disensiuni, fapta este extrem de gravă, încadrată la riscuri de securitate naţională. Odată încadrată acolo, este datoria Serviciului Român de Informaţii să investigheze fapta, iar apoi să publice finalul anchetei. Încă un lucru pe care românii îl uită cu desăvârşire este faptul că foarte mulţi bani din bugetul statului merg spre diversele structuri de intelligence ale României, iar foarte rar noi ştim ce acţiuni întreprind ei. Desigur, sunt servicii secrete, nu mă aştept să îşi publice toată activitatea, dar spre exemplu, foarte multe fonduri merg înspre prevenţia unor astfel de fapte şi sunt şi mai sigur că asemenea indivizi au fost prinşi sau asemenea acţiuni au fost stopate de agenţii SRI şi nu numai. Ce îmi doresc să aflu, şi cred că foarte mulţi contribuabili, sunt detalii despre anchetele finalizate, vreau să aflu cine a încercat, când şi unde a încercat să comită fapta, de ce şi cum, şi mai presus de toate, banii investiţi în acea acţiune – transparenţa baniilor. Aceştia vin cu rapoartele de activitate generalizate (ceea ce este normal), dar noi vrem să ştim şi câţi bani s-au dus pe prevenţia actiunilor teroriste, câţi s-au dus pentru salarii, câţi s-au dus pe activităţile interne. Foarte important este să ne prezinte şi ce prejudicii au reuşit să recupereze sau dacă au stopat formarea vreunui prejudiciu.
Vreau să ştiu că banii mei, ai noştri, se folosesc pentru protejarea noastră şi nu pe manipularea noastră. Aşadar, articolul respectiv trebuie să constituie un subiect pentru SRI, să ne spună după un an de anchetă cine era, ce urmărea, dacă era unul singur sau era un grup. Componenţa grupului ne-ar ajuta, să aflăm dacă erau nişte extremişti sau afacerişti sau politicieni sau ruşii sau americanii sau pur şi simplu nişte jurnalişti neatenţi. AICI puteţi găsi raportul de activitate al Serviciului Român de Informaţii pe anul 2015 privind accesul la informaţiile de interes public. Vă mulţumeşte? Pe mine personal nu mă mulţumeşte, totul este prea vag; au fost 72 de acţiuni de „interes public”!