Universitatea Cluj trăiește

0 357

În fotbalul  din  România,  nivelul de alertă financiară  îl depășește  cu mult pe cel de alertă teroristă.

Sentimentul pe care îl trăiește un suporter al unei echipe de tradiție este cel de  stranietate absolută.

Ne găsim între extincția unor branduri fotbalistice ca Petrolul, Rapidul, Universitatea Craiova, Politehnica Timișoara și apariția unor mutanți pe care nu știi de unde să-i iei și mai ales unde să-i pui. Precum, spre exemplu, Chiajna și Voluntariul, echipele unor comune sau a unor orașe-satelit care vin de nicăieri și pleacă niciunde, dar care până una alta evoluează în Liga 1. Aceste echipe sunt fără suporteri, fără tradiție și reprezintă mofturile unor primării locale care asigură circ pentru electoratul propriu și își fac campanie electorală pe banii statului. Plus transferuri de jucători, mai ales străini, dar și români, în care dacă nu pică, curge și se face un ban de doi. Alte echipe sunt clone, precum Universitate Craiova, fără marcă și palmares, care satisface întrucâtva pofta de fotbal a craiovenilor, sau echipa Iașiului – deasemenea fără identitate, ambele susținute pe linie politică de niște primari dornici de capital electoral, apropo că se apropie alegerile parlamentare din toamnă.

Un alt caz este cel al Timișoarei, oraș cu două echipe, ACS Poli echipa primăriei, care va evolua, se pare, în Liga I și a devenit posesoarea de drept a mărcii și palmaresului, dobândite printr-un proces în instanță și cealaltă, echipa suporterilor ASU Politehnica care a promovat anul acesta în liga II și care are avantajul că joacă pentru ei; cea de-a doua echipă ignorând-o  pe prima cu eleganță.  Timișoara suporterilor este  în  inima mea pentru bucuria, entuziasmul, atașamentul unor suporteri care și-au dus echipa din liga V-a în liga II-a, echipă în care se regăsesc și prin care trăiesc frumos.

În rest insolvențe la greu, falimente, pierderea identității, în fapt un fotbal depersonalizat la propriu și la figurat.

La toate acestea sau mai bine zis din cauza tuturor acestora o prezență a 15.000 de spectatori la o etapa de fotbal de liga I la toate meciurile. Lumea este scârbită de patronat; prea multe echipe muribunde care se târăsc spre nicăieri.

Avem parte de un peisaj fotbalistic care seamănă cu derularea unui film de groază, care durează mult de prea multă vreme și pe care nimeni nu vrea sau nu poate să-i pună capăt.

E prea multă murdărie, prea multă mizerie acumulată și oamenii s-au săturat. Îi înțeleg.

Revenim la Universitatea Cluj, echipă care trebuie să fie redată oamenilor care cred în ea, care au crescut și pentru care orașul Cluj-Napoca este intim și profund legat de viața acestei echipe.

Personal nu-mi plac rivalitățile tâmpe susținute de retardații aflați de o parte și de alta, care simt bucurie în decăderea sau dispariția echipei rivale. De aceea apreciez imens gestul galeriei dinamoviste care împreună cu galeria giuleștiană au susținut cauza Rapidului într-un meci al glorilor celor două echipe. Se poate și altfel. Este un gest firesc într-o lume alterată. Pe care noi am alterat-o.

Acest brand al Universității Cluj constituie, îndrăznesc să spun, una din cărămizile fundamentale ale identității orașului Cluj-Napoca. Când simți că ceva nu mai este, îți lipsește și începi să-l cauți cu disperare, deși până atunci nu i-ai dat importanță.

Unii pot să spună: e doar fotbal, ce te agiți așa?! Nu, e mult, mult mai mult decât fotbal. E vorba de viață, de generații de oameni care s-au identificat cu aceste culori alb negru. E spiritul acela care nu poate, care nu are voie să moară, pentru că altfel și eu mă simt complice.

Nu sunt jurnalist sportiv, dar am făcut sport.

Am discutat cu suporteri, am discutat cu antrenorul Călin Sălăjan, am participat la antrenamentul echipei de juniori sau la ce a mai rămas din ea.

Aș deveni penibil dacă m-aș da altceva decât sunt, adică un neofit, un diletant care își dorește ca Universitatea Cluj să contine să existe. Eu pot doar să scriu, mai bine sau mai rău. Alții sunt cu deciziile.

Am impresia că în țara asta ne-am bătut joc de mult prea multe lucruri. Ne-am distrus prin nepăsare, ignoranță și indiferență crasă până și propria identitate. Am dat întotdeauna vina pe alții: străini, masoni sau oricine altcineva, dar nu ne-am uitat la noi.  Pentru tot ce se petrece rău alți sunt de vină, nu noi. Nu ne asumăm nimic și prin urmare vom ajunge să fim nimic.

Suntem în măsură să oferim suporterilor și întregii comunități clujene vești bune despre ceea ce urmează să se petrecă în următoarele zile cu marca și palmaresul Universității Cluj. Din partea Primăriei și a Consiliului Local am stat de vorbă cu domnul Radu Constantea care mi-a prezentat un proiect incredibil de frumos în teorie.

Să vedem la concret cum stăm cu practica.

Să o luăm cronologic.

Societatea pe acțiuni SA care deține în acest moment marca și palmaresul Universității Cluj a anunțat oficial Primăria, prin administratoarul judiciar Marieta Anastasescu, că nu a găsit fondurile de a înscrie echipa Universitatea Cluj în nici o ligă.  Nici în liga II, nici în liga III.

Deci, societatea va intra în faliment.

Săptămâna viitoare cei cinci creditori se vor întâlni cu reprezentanții Primăriei și în baza unui acord semnat între Primăria Cluj-Napoca și societate, cei din urmă vor trebui să cedeze marca și palmaresul nou înființatului Club Sportiv de drept privat numit „Alb Negru”, unde se regăsesc ca membrii fondatori Primăria și cele șase (6) universități clujene.

Manager sportiv a fost adus Neluțu Sabău, care girează, cred, prin cinstea și corectitudinea de care a dat totdeauna dovadă, acest nou proiect.

Juniorii care reprezintă baza și fundamentul echipei vor putea să semneze contracte cu noua formă de asociere și să sperăm că echipa va putea fi inscrisă în campionatul corespunzător vârstei. Ar fi de dorit ca aceasta să fie înscrisă în Liga elitelor under 19 ca și continuatoare a fostei echipe, în baza rezultatelor obținute în anul precedent. Și bineînțeles, va urma echipa de seniori care va fi înscrisă în liga IV-a.

De asemenea sper ca toții antrenorii de la juniori, în frunte cu Călin Sălăjan, vor avea acces la un fond de salarii, după ce nu au au mai fost plătiți de 11 luni consecutiv.

Deocamdată atât.

Vă voi ține la curent cu toate mișcările ce urmează a fi făcute.

Am fost la primul meu meci de fotbal când eram copil, pe arena „Ion Moina”, actualmente dărâmată. M-aș simți împlinit ca locuitor al acestei urbe să pot să mă bucur de măcar  un meci al Universității Cluj  în liga I pe noua arenă.

Între timp mă voi duce să-i văd jucând în  liga IV, de acolo unde vor începe.

Vă invit și pe dumneavoastră să procedați la fel.

 

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.