Mass-media și realitatea românească

0 105

Identitatea românească, pledoarie pentru schimbare

Motto: Este uneori mai ușor să identifici răul decât să manifești binele.

           Ceea ce putem să facem în prezent constituie o reflexie a ceea ce suntem. Netransformându-ne lăuntric, nu putem să realizăm altceva decât ceea ce am făcut și până acum. Similar, fără o mutație interioară consistentă, nu putem să ne manifestăm atitudinal altfel decât ne-am comportat până în momentul de față. Fară o schimbare profundă declanșată la nivelul  interiorității nu vom fi în măsură să realizăm nici în exterior un salt calitativ la nivelul acțiunilor noastre. Acest aspect este valabil în sport, în politică, precum și în orice altă sferă de manifestare.

          Un proces care să vizeze o transformare a mentalității, a felului de a fi, este invocat în permanență de către societatea românească ca un laitmotiv. Există ceva care ne caracterizează și care este definitoriu pentru noi ca români? Există repere fundamentale în sfera psiho-socială care să ne definească, în ansamblu, ca națiune și ca popor? Da. Din ultimele studii sociologice realizate se poate extrage un factor pozitiv, care ne poate oferi speranță. Conform analizării rezultatelor chestionarelor sociologice a studiului antemenționat, fiecare dintre noi știm cum ar trebui să arate societatea românească pentru a intra cu toții într-o stare de firesc. Această imagine se poate constitui într-o premisă de bun augur, dacă ne vom folosi de ea într-un mod creator. O prefigurare creatoare a viitorului dorit, aici, în România este necesară, dar nu suficientă. Dacă trăim pe aceste plaiuri și nu luăm în considerare plecarea noastră în alte părți ale lumii, ar trebui să ne reevaluăm realist perspectivele, aici și acum, pentru a putea aspira la un destin individual și colectiv mai bun.

          Vrem ca lucrurile în România să stea altfel, dar, paradoxal, noi vrem să rămânem la fel. Fără participarea noastră nu se va schimba absolut nimic. Dispunem de un spirit critic de o acuratețe și o finețe remarcabile. Este suficient să urmăriți postările și comentariile de pe net la anumite articole de fond. De multe ori remarcile celor ce comentează sunt mult mai pertinente și ambalate lingvistic într-un mod care depășește calitatea articolului în sine. Totuși, de ce lucrurile nu se schimbă sau, cel puțin, nu în măsura și cu viteza pe care am dori-o cu toții?! Toate cărțile care vizează dezvoltarea personală, susțin faptul că este necesar să ne trasăm obiective precise și exacte pe care ar trebui să le transpunem în practică. În mentalul colectiv al poporului nostru, așa cum am menționat anterior, aceste aspecte sunt prezente. Lipsește acțiune concretă. În sport, spre exemplu știm că este vitală elaborarea unei noi legi a sponsorizării. Doar că nimeni nu o face. Ca să dăm viață proiectelor noastre, oricare ar fi acestea este necesar să ne implicăm și să facem un efort constant și perseverent în direcția aleasă. Dacă vom adopta modalități adecvate pentru aceasta, la nivel individual și colectiv, vom putea să ne bucurăm cu anticipație de succesul scontat. Dacă nu ne construim singuri, într-un mod conștient, viitorul, acesta ne va fi oricum configurat de către alții, orice plângere ulterioară devenind inutilă.

     Intervențiile postate constant în mediul online deschid o trapă de evacuare pentru anumite frustrări acumulate la nivelul subconștientului individual, respectiv colectiv, și nu facilitează generarea unui mediu constructiv-productiv.  Punându-i carne în gura lui Victor Ponta sau desființându-l pe Klaus Iohannis nu rezolvi problemele tale și ale țării, deși, recunosc din propria experiență că poți să te mai răcorești. Totuși, decât să te manifești agresiv în familie, este de luat în calcul o înjurătură sănătoasă pe net, cu toate că potențialul nociv este același. Atâta doar că acest aspect negativ nu este îndreptat asupra celor apropiați ci el este redirecționat, efectul subtil profund negativ, fiind remanent, îi contaminează în continuare pe alții. Această modalitate este folosită curent de mulți dintre noi, dar, sub aspectul eficienței manifestate în realitatea cotidiană, efectul este egal cu zero. O defulare ce se constituie doar în potențarea unei energii la nivel constatativ-vindicativ are urmări pozitive nule, în schimb, prezintă profunde reverberații negative în sfera cotidianului imediat.

          Nu trăim într-o lume virtuală ci într-o realitate manifestă. Prin urmare, logic ar fi să operăm la nivelul realului, nu numai în sfera virtuală. Acțiunile derulate în sfera virtuală se pot converti într-un demers eficient doar prin participarea noastră activă, trup și suflet, la acțiuni directe. Un miting la care participă 100 de oameni este mai eficient decât 100.000 de adeziuni la o petiție online. Postând comentarii pe net nu se va schimba ceva în bine, oricât de pertinente și consistente ideatic ar fi acele intervenții ale noastre de natură virtuală.

             Decât un criticism pasiv este de dorit un activism pozitiv.

          Este de apreciat și preferat o acțiune cu priză directă în social, unei prezențe pasive de scrib prestând exclusiv online. Indivizii care ar realiza o combinație cu dozaj adecvat între cele două tipuri de acțiuni, ar dispune de eficiență maximă.

          Știu că există o grămadă de indivizi, postaci de meserie, bloggeri care sunt plătiți de către diverse structuri: partide politice, servicii de informații, corporații, pentru a conduce în derizoriu orice demers constructiv sau pentru a determina generarea unor acțiuni care să modifice o configurație politico-economică dată. A se vedea în acest sens acțiunea de scoatere a oamenilor în stradă survenită imediat după incendiul din clubul Colectiv, acțiune derulată prin intermediul rețelelor sociale și soldată cu demisia guvernului Ponta. Nici chiar incendiul în sine nu a fost un eveniment aleator ci a avut o cauzalitate precisă.

          Participarea noastră exclusivă în mediu virtual constituie în fapt o pseudo-participare, exact ca în cazul unui film porno în care ne putem identifica cu personajul principal dar nu o să manifestăm niciodată virilitatea (oricum relativă) a aceluia, doar prin privitul în sine. Din contră, din studii științifice asupra dinamicii sexuale s-a constatat că acțiunea de a privi astfel de scene, conduce prin ea însăși la instaurarea unei impotențe structurale. Acestă stare dispare subit când subiectul încetează total să vizioneze astfel de pelicule, ajungând să aibă relații intime, manifestate în lumea reală, revenind astfel la o stare firească. Este exact ceea ce se petrece cu vizualizare unor filme romantice de cea mai bună calitate. Nu devii un iubit sau o iubită ideală, doar prin simpla vizionare a acestor filme. Este necesară o schimbare atitudinală pentru a fi apoi apt să trăiești efectiv acea stare romantică într-o secvență reală de viață.

           Răul pare, doar pare, atotstăpânitor. Este o sugestie constantă care ni se inserează insidios prin intermediul mass-mediei. Sfera binelui este infinită, răul a fost, este și va fi întotdeauna finit în timp și spațiu. Dealtfel răul nu există prin el însuși. El doar subzistă prin lipsa binelui. Exact ca în cazul întunericului care dispare la apariția luminii.

          Știrile de la ora 17 de la Pro TV constituie expresia manifestă a ceea ce a ajuns presa în momentul de față. Cioclul unei națiuni ce se dorește a fi traumatizată prin crime, violuri, sinucideri și accidente.

            Nu afirm faptul că răul în formele sale nu trebuie identificat și evidențiat, mai ales atunci când el este deghizat în forme dezirabile prin intermediul unui proces complex de manipulare. Dar preocuparea prioritară ar fi aceea ca binelui să-i fie alocat un spațiu mediatic substanțial, sub orice formă s-ar manifesta acest bine.

            Orice mic bine încurajat, face mai mult decât incriminarea celui mai mare rău.

          În câmpul mediatic acest lucru s-ar transpune prin prezentarea constantă în prim plan a evenimentelor pozitive care există, în ciuda tuturor aparențelor care ar putea să susțină contrariul. Prin aceasta nu se renunță la statutul de câine de pază al democrației, rezervat presei, ci, simultan, se utilizează același câine pe post de companion la evenimente caritabile, a căror necesitate este evidentă. Există în România, în momentul prezent, multe evenimente care reprezintă adevărate oaze de speranță. Lansări de carte, donații de carte, deschiderea de cantine sociale, concerte de muzică, expoziții ale tinerilor artiști, cursuri IT gratuite, competiții sportive, conferințe destinate publicului larg, etc.  Identificarea, precum și potențarea lor constantă, constituie singura noastră șansă reală în momentul de față. A nu profita mediatic de asemenea oportunități ar reprezenta doar expresia unui cinism malign, deghizat sub forma unui realism pragmatic.

         La nivelul la care ne găsim în prezent orice demers pozitiv este net superior oricărei analize care ar reflecta în exclusivitate aspectele negative. Această prezență a unor elemente negative este imposibil de negat în realitatea imediată. Totuși, este complet inutil și total neproductiv să ne focalizăm exclusiv asupra a aceea ce nu funcționează corect în societatea românească. A contribui la dezvoltarea binelui mic este net superior criticii permanente a răului mare.

          Evenimentele negative, care ocupă totuși un spațiu limitat în sfera cotidianului, sunt aduse permanent, în mod deliberat, în prim plan de media, care, astfel, induce în sfera mentalului subconștient colectiv ideea forță că doar răul există și, mult mai grav, conduce la concluzia că orice-ai face nu vei putea să schimbi nimic din acestă realitate. Profund fals. Acestă stare de neputință corelată cu o stare de revoltă fără obiect, va conduce în cele din urmă la o ineficiență structurală la nivel de masă. Trăim într-un mediu poluat de negativism, defetism și criticism excesiv. Dacă vrem să întărim acest curent n-avem decât să o facem. Liberul arbitru de care dispunem ne permite acest lucru, dar, indiferent dacă suntem sau nu conștienți, acestă contaminare permanentă la care ne supunem și pe care o generăm la rândul nostru, nu face altceva decât să ne impregneze cu exact același rău pe care îl incriminam. Asumându-ne exclusiv ipostaza de vidanjori (lucrători care curăță latrinele) vom ajunge să mirosim permanent a rahat, ceea ce nu este tocmai plăcut.

        Suntem consumatori și comentatori remarcabili dar realizatori lamentabili. Focalizându-ne însă exclusiv asupra ceea ce trebuie să realizăm, investind timp, energie și efort în proiectele noastre, vom fi în cele din urmă încununați de succes.

          De ce se perpetuează aceleași aspecte negative în viața noastră. Pentru că noi nu vrem să ne modificăm perspectiva, pentru că suntem încă prizonierii unei viziuni înguste și limitatoare. Ignoranța atrage în mod inexorabil suferința și eșecul. Ar fi de dorit, dacă cu adevărat ne dorim o schimbare să ne orientăm individual spre a realiza transformări graduale în modul nostru de gândire și trăire.

        Noi înșine constituim schimbarea pe care dorim să o impunem altora. Momentan, suntem în mare măsură un popor constatativ și reflexiv. Când o să acționăm în conformitate cu dezideratele pe care le invocăm momentan doar la nivel declarativ atunci vom deveni cu adevărat eficienți. Mai precis când noi vom fi corecți, cinstiți, buni și compasivi unii în raport de ceilalți, vom modifica realitatea externă. Mulți au afirmat într-un mod depreciativ și peiorativ totodată, că, în momentul de față, constituim doar o populație și nu un popor. Să le demolăm convingerile adoptând un comportament care să dovedească contrariul. Doar învățând să acționăm împreună într-o direcție comună vom putea să activăm un destin colectiv benefic.

            Diminuarea răului se face exclusiv prin potențarea binelui, iar nu, cum s-ar putea crede în mod fals, printr-o acuză constantă la adresa răului. Acțiunea de promovare a binelui, chiar aflat în stadiul germinal, este de preferat condamnării continue a unui rău cronicizat. Și vom încheia printr-o zicală provenită din folclorul urban contemporan: totu-i bine degeaba-i rău.

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.