De ce stăm? De ce aşa asertivi?
Avem nume grele pe lista urmăriților internaţionali, avem Zaher Iskandarani şi Marko Atilla; oameni care trebuie să ajungă în România pentru a da socoteală justiţiei pentru faptele de care sunt acuzaţi. În cazul celui din urmă situaţia este mult mai specială, chiar scandaloasă pe alocuri, acesta fiind protejat de către Guvernul de la Budapesta. O să abordez câteva subiecte delicate, asupra cărora o să mă aplec mai tare în viitor pentru că merită acest efort. Subiectul nu se mai bucură de atenţia de altădată deoarece a fost îngropat de altele, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie lăsat de-o parte.
În primul rând trebuie marcată vehemenţa Guvernului Orban de a proteja această scursură a politicului românesc (scursură pentru că s-a scurs printre degetele autorităților). Fostul deputat UDMR, Marko Atilla, este căutat de Interpol din mai anul trecut, după ce procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au obţinut un mandat de arestare pe numele aestuia pentru fapte de corupţie. „Deocamdată se află în Republica Ungară, la Budapesta. El a primit protecţie din partea premierului Ungariei, Viktor Orban, deci el se regăseşte pe teritoriul statului maghiar. I se permite să rămână pe teritoriul maghiar”, a explicat avocatul lui Marko Attila, Eugen Iordăchescu.
Cum adică primeşte protecție de la Viktor Orban? Pe ce considerente? Ungaria nu se supune aceloraşi reguli europene pe care România le respectă? Cum poate un mandat la Interpol să fie pur şi simplu, ignorat? Cum, este foarte simplu, dar de ce nu se întâmplă nimic? Când se întâlnesc „mai marii” pe la Bruxelles, de ce Iohannis nu îi arată obrazul lui Orban? De ce nu le spune în faţă lui Merkel şi restul trupei, cum Ungaria se opune făţiş luptei noastre cu corupţia? Sunt întrebări la care sper să primesc un răspuns prin acţiuni ale statului român în care să îşi consolideze puterea la nivel zonal, nu numai militar, dar şi diplomatic. Fostul deputat UDMR, Marko Atilla, trebuie să se alăture echipei de parlamentari din puşcărie, iar dacă îl prind, să i se mai dea un an pentru că s-a sustras justiţiei. Sper să nu aibă parte de discriminare pozitivă din partea justiţiei (procedeul funcţionează numai în cazul maselor de oameni, nu pe indivizi) şi în schimb să fie „sodomizat” de braţul greu al DNA-ului.
Până la urmă la toată această situaţie, lucrul care mă şochează cel mai tare este atitudinea Budapestei. Nu şi-a pus nimeni întrebarea de ce îl ţin acolo? Pentru etnie? Nu cred, e prea simplu! Îl ţin pentru că are ce să ofere în schimb, iar presa noastră iarăşi se uită în direcţia opusă, se concentrează doar pe suprafaţă, fără să ridice problema aşa cum ar trebui ridicată. „Scursura” a fost deputat, a avut acces la informaţii, destule dacă a reuşit şi să danseze în hora corupţiei, informaţii din structurile naţionale. Marko Atilla reprezintă un risc pentru securitatea naţională şi de aceea trebuie vânat şi scos din „văgăuna” în care se ascunde. România trebuie să adopte o poziţie oficială aspră asupra subiectului, dar mai presus de poziţie (pentru că suntem experţi la poziţii), trebuie să facă ceva, iar acel „ceva” trebuie să fie o reclamaţie a atitudinii Ungariei pe acest subiect (foarte agresivă în ultimii ani). Problema trebuie pusă în două feluri pentru ca lumea să înţeleagă clar:
1 – Marko Atilla este un politician român care a comis o serie de infracţiuni pe teritoriul României şi trebuie pedepsit, creând un prejudiciu care trebuie recuperat. Marko Atilla, fost UDMR, nu o să fie tras în ţeapă dacă ajunge în România (el a dat singurele ţepe), iar dacă se va comite vreun abuz asupra lui, are unde să semnaleze acest lucru. România nu este Turcia, slavă Domnului, aşadar temerile lui sunt nefondate. Dacă este într-adevăr nevinovat, o să scape! Ungaria, un stat vecin, obstrucţionează bunul mers al justiţiei din România, deci se implică direct într-un proces intern al unei ţări suverane.
2 – Marko Atilla, fost UDMR (facţiune ce reprezintă o minoritate în România) – reprezintă (sau a reprezentat) un model pentru tinerii români, dar mai ales ai acestei minorităţi. Singura protecţie diplomatică pe care o are este faptul că acesta este de etnie maghiara! Ce ne facem dacă de mâine toate etniile şi/sau cei cu dublă cetăţenie ar produce infracţiuni ca apoi să fugă în ţările de origine?! De ce nu este azil politic? Ce statut are Marko Atilla în afară de cel de fugar şi infractor?
Într-o situaţie asemănătoare se mai află Zaher Iskandarani, condamnat de justiția română la cinci ani de închisoare cu executare pentru diferite infracţiuni. În cazul lui Iskandarani vorbim despre trafic cu tigarete, constituire de grup infracțional organizat, evaziune fiscală, concurență neloială și folosirea fără drept a unei mărci. Cu toate că poza acestuia se află la poziția a opta de pe site-ul poliției române, pe lista persoanelor căutate de autorități, Iskandarani a fost fotografiat acum patru (4) zile savurând o cafea și fumând narghilea în orașul libanez Kaslik, situat la Marea Mediterană. Deși dețin aceste informații, autoritățile române nu au făcut publică intenția vreunei acțiuni care vizează capturarea acestuia de către autoritățile libaneze, urmate de procedurile aferente extrădării. Este foarte adevărat că România nu are un acord de extrădare cu Libanul, însă acest fapt nu ar trebui să ducă la lipsa soluțiilor. Conducătorii trebuie să înţeleagă faptul că dacă ne-am aplecat peste masă, sumar îmbrăcaţi, trebuie să obţinem ceva în urma acestei supuneri. În primul rând discutăm de ajutor palpabil din partea serviciilor lor secrete – palpabil pentru că nu cred că ai noştri sunt în stare să îi mai aducă pe aceşti urmăriţi, poate peste ani când declaraţiile şi dezvăluirile, nu ar mai produce valurile de acum. În al doilea rând, dacă tot ne-am îngropat în promisiunile făcute faţă de NATO, mai precis SUA, să ne aducă un beneficiu diplomatic din partea lor, să ne investească cu mai multă putere, dar dacă nimeni din România nu e în stare să obţină aceste lucruri, riscăm să pierdem şi poziţia relativ pozitivă de care ne bucurăm în contextul mondial.