Europa într-o criză de identitate

0 376

Europa se află într-o criză de indentitate în această perioadă, iar până la remedierea acestei situații trebuie parcurs un drum lung, momentan făcut doar pe jumătate, deoarece politicile economice, cele sociale și ale libertății mișcării încă favorizează doar anumite țări din cadrul Uniunii Europene. Menționam într-un articol precedent că României îi este negată intrarea în Schengen din motive strict politice și economice, un lucru nu tocmai normal având în vedere că unul din scopurile UE este ridicarea economică a țărilor mai slabe. Într-adevăr foarte mulți o să îmi spună că sunt foarte multe linii de finanțare europeană pe care noi nu am fost în stare să le aducem și pe aici, dar oare aceasta este cea mai bună soluție? Acești bani sunt precum cei din cutia milei, bani pe care noi nu i-am muncit, i-am primit ușor și tot așa s-au dus, pentru că atunci când nu ai depus efort în câștigarea lor, nici gestionarea nu va fi una minuțioasă. Spre exemplu, puteau să susțină și să dezvolte diferite ramuri din economiile țărilor mai slabe, nu să le lase să se distrugă. Romanilor li s-a inoculat ideea că industria grea nu mai produce, e lentă, scumpă și neperformantă, ceea ce este o mare prostie! Nevoia de oțel, diferite piese, motoare și așa mai departe, nu a scăzut, lumea se dezvoltă și va avea mereu nevoie de industrie, dar producția lor trebuia monopolizată în zonă (Europa) de anumiți actori, fie ei privați sau statali și în felul acesta România și Bulgaria au ajuns țări pentru externalizarea de servicii, care nu prea mai produc. Mai mult, nimeni nu își pune problema la noi în țară ce se întâmplă dacă mâine trei corporații grele își mută filialele în alte zone?

Vreau să ajung la ideea că anumite țări din vestul continentului ar trebui să înceteze cu aceste politici ale monopolului care nu fac bine pe termen lung nici nouă, dar nici lor. Pe noi ne țin într-o perpetuă stare de dependență, în timp ce populația lor observă doar taxele pe care ei le plătesc pentru finanțările ce vin în direcția noastră, iar acest lucru le crește nemulțumirea (pe bună dreptate). Ce nu văd masele în detaliu este de fapt monopolul care le provoacă indirect aceste nemulțumiri. Trebuie să fim puși la muncă, să ne ajute să producem și noi ceva, nu să fim doar o piață de consum, ținută pe linia de plutire cât să poată cumpăra constant tot ceea ce produce vestul, cu un deficit într-o continuă creștere. Sunt diferențe enorme de capacitate și eficiență atunci când vine vorba de politici sociale între blocul vestic și cel estic, mai ales la capitolul ajutor din partea statului, iar faptul că la aproape 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier aceste diferențe încă sunt atât de mari denotă o mare deviere de la unul din țelurile Uniunii Europene însușit imediat după `89 – acela de a nivela nu numai economia, dar și nivelul de trai. Acesta este un capitol la care proiectul european a eșuat și trebuie să își regândească strategia, altfel putem asista la o destrămare sistematică a mecanismelor ce compun entitatea.

Ultima dată când Europa s-a aflat într-o asemenea criză de identitate, am asistat poate la una din cele mai mari atrocități comise de către rasa noastră – Al Doilea Război Mondial. Similitudinile sunt incredibile: economice, sociale, diplomatice, legale și mai presus de toate: politice! Economic, războiul a venit în urma unor serii de crize din acea perioadă, atât în SUA, dar și în Europa – fapt pe care îl trăim din 2008 până acum. Social se conturează un inamic comun, care deși e văzut din mai multe prisme, toate converg în aceeași direcție: musulmanii. Sub forma terorismului, imigrației și cea religioasă, nouă ni se fixează atenția pe acest grup, ca după aceea să vină restrângerea libertăților sociale. Și înainte de Al Doilea Război Mondial exista o minoritate asupra căreia se concentra atenția populației – evreii. Să nu uităm faptul că pe lângă Germania, un aport la această umbră a istoriei noastre l-au adus foarte multe țări europene: România, Ungaria, Franța, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Rusia, iar lista poate continua. Toate aceste țări au avut legi antisemite, iar acest lucru îl putem observa dezvoltându-se sub ochii noștri. Elveția a interzis prin lege construcția de minarete, Spania și Italia au impus reguli severe la avizele pentru construcția de moschei, Austria a adoptat o lege care redefineste statutul Islamului și al musulmaniilor, iar în Franța, Belgia și Olanda se dau legi împotriva unui port tradițional.

Din punct de vedere legal, societățile noastre au început să devină supravegheate, iar aceasta este o formă de control, poate una dintre cele mai periculoase. Similar cu ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 80 de ani, când polițiile secrete erau infiltrate peste tot, iar dizidenții reduși la tăcere (și de-o parte și de cealaltă). Politic asistăm la ridicarea a tot mai multor mișcări și entități cu caracter naționalist, totalitar și xenofob – o oglindă a acelor vremuri. Foarte mulți specialiști atribuie această direcție greșită pe unele din fundamentele pe care a fost construită Uniunea Europeană. Ortodoxia seculară și economică constituie elemente ale apartenenței membrilor la acest organism, care deși comune, nu trebuie să își găsească locul într-o construcție economică și politică. Făcând acest lucru îți contrazici unele din propriile idei care stau la baza Uniunii Europene, iar mai mult, creezi granițe sociale.

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.