”Un veac de singurătate”, varianta prof. dr. ing. Gheorghe Vușcan, prefect al Clujului

0 82

 

            La 13 iunie 2012, printr-o decizie semnată de premierul de atunci, Victor Ponta, prof. dr. ing. Gheorghe Vușcan, la acea vreme consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca și profesor universitar cu normă întreagă la Univ. Tehnică Cluj-Napoca (UTCN) – Facultatea Construcții de Mașini, a fost numit prefect al județului Cluj. Au trecut de atunci patru ani și trei luni, iar domnia sa este în continuare prefect și prestează (în conformitate cu prevederile legale) munca aferentă postului de profesor universitar, post pe care și l-a conservat în cadrul UTCN.

            De ce am început cu această istorioară? Pentru că în ultimele două săptămâni i-am auzit pe foarte mulți clujeni întrebându-se când își va da prefectul demisia sau când acesta va fi înlocuit. Ambele variante pe care le-am auzit denotă că toții curioșii pe această temă se află într-o cumplită eroare. De ce cumplită? Pentru că așa vreau eu! Dincolo de orice glumă, în introducerea articolului am atras atenția asupra faptului că prefectul Vușcan a fost numit printr-o decizie a premierului de la acea vreme, V. Ponta. Numirea și demiterea prefecților, sau facerea și desfacerea acestora este strict apanajul premierului, atâta vreme cât… Și acum atenție! Atâta vreme cât prefectul sau subprefectul, având calitatea de înalt funcționar public, nu ocupă funcțiile în urma unui concurs. Așa că, intuiți bine, Gheorghe Vușcan nu a dat concurs pentru ocuparea acestui post. În urma concursului funcția de prefect se ocupă pe o perioadă determinată, respectiv (patru) 4 ani de zile, perioada de timp aferentă unui mandat prefectural. Corect! Apare întrebarea: ulterior alegerilor generale din decembrie 2012, a fost sau nu concurs pentru ocuparea postului de prefect? Vă răspund simplu: nu! Foarte probabil că în culisele puterii s-a ridicat problema acestui concurs, însă tot ceea ce știu și vă pot împărtăși este faptul că acest concurs nu s-a întâmplat. Nu știu motivele pentru care prefectul nu s-a concurat pe sine la un eventual concurs pe post și nici nu pot afirma dacă ar fi luat sau nu acel concurs, bazându-se strict pe competențele profesionale, care ar trebui să-l recomande de altfel. Pentru liniștea cetățeanului lămurit acum, după lecturarea până aici a articolului, vă pot certifica că dacă se va întâmpla ca vreun premier (de la actualul până la următorii o mie – dacă vom trăi atâta) să uite de nominalizarea de la Cluj din iunie 2012, atunci putem trăi sub domnia prefectului Vușcan încă cel puțin un veac. Sunt convins că în atare condiții, Ștefan cel Mare și a lui domnie ar deveni doar istoriografia lui Ștefănică iar Mihai Viteazu și-ar fi legalizat oficial relația cu Sigismund Bathory.

            Îmi cer scuze pentru aceste glumițe nepotrivite și neonorante și revin la potențialul veac vușcănian. Istoria recentă, consemnează la 14 martie 2016 memorabila explicație a premierului Dacian Cioloș cu privire la schimbarea unor prefecți și subprefecți din țară, explicație oferită în plenul Parlamentului la solicitarea grupului parlamentar ALDE: ”Nici un prefect sau subprefect fixat definitiv prin concurs nu a fost schimbat. Schimbările au vizat exclusiv prefecți sau subprefecți pe care guvernul precedent i-a numit temporar”. Ups! Ceva îmi scapă domnule Premier, pentru că domnul prefect, prof. dr. ing. Ghe. Vușcan, își exercita funcția de prefect ”cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii”. Trebuie să ne luminăm cu toții. În 2010, a fost adoptată o lege care aduce câteva modificări la Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Prin acele modificări Agenției Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) i s-a permis organizarea mult mai riguroasă a concursurilor, inclusiv pentru ocuparea funcției de prefect sau subprefect, lucru care nu s-a întâmplat niciodată după modificarea legii. Știți de ce? Vă răspund și la această necunoscută. Pentru că modificările legii au ”sedus” corpul înalților funcționari publici prin lejeritatea procedurilor care privesc detașarea și mobilitatea acestor înalți funcționari publici. Adică, de ce să mai dăm concurs și să suportăm supliciul aranjamentelor, a subiectelor cu dedicație și dinainte scrise? Mai bine detașăm prin numire și basta! E foarte adevărat, că se putea întâmpla să ai surpriza să vină un candidat la concurs total nepregătit, dar sunt convins că acest lucru ar fi fost un accident nefericit!

            Mai apare o întrebare. Cum de prefectul Vușcan nu a fost schimbat, în condițiile în care domnia sa se încadra perfect în condițiile impuse de premierul Cioloș, adică ”prefecți (…) pe care guvernul precedent i-a numit temporar”, ca atare numit temporar și de către guvernul Ponta? Eeeee! Aici apar deja scenariile și legendele încă nescrise. Să luăm în calcul ipoteza competențelor desăvârșite. Despre ce competențe vorbim, aceleași competențe care l-au determinat pe Ponta să-l numească? În afară de apartenența politică nu am observat niciuna. Este foarte adevărat că în PSD găsești și sculeri-matrițeri sau buldozeriști sau femei de servici, dar nu știu nici una dintre aceste ocupații să se regăsească în profesia vreunui consilier local sau județean. Adevărat, nici una dintre meserii nu este o rușine, cum nu este o rușine să muncești, indiferent ce ocupație sau pregătire ai. La fel de adevărat, Parlamentul beneficiază de o adevărată ”faună” profesională, dar Parlamentul este o umplutură deznădăjduită pe lângă un Consiliu Local de mare municipiu cum este Cluj-Napoca, ce să mai pomenim de prefect sau subprefect?! Așa că, haideți să adăugăm lângă apartenența politică și pregătirea profesională, care este de necontestat. Altceva, ce îl mai recomandă pe profesor pentru postura de prefect? Experiența profesională? Nu cred! Păi, ce are a face tehnologia construcțiilor de mașini cu administrația publică?! Înțelegeam, dacă omul ar fi o mașinărie, dar poate sunt eu mai prost și nu mă pricep! Vechimea?! Nu cred! Șiretenia politică? Nu cred, pentru că nu am auzit pe nimeni vorbind despre domnia sa în atare termeni! Prieteniile de partid?  Mdaaaaa! Se zvonește că amicul vicepremier Dâncu i-ar fi salvat ”blana” de junghiul lui Cioloș și că tot datorită acestui distins personaj, fiul prefectului, George Vușcan, care are doar 27 de ani (îi dorim ”mulți înainte!”) ar fi primit pe tavă postul de Secretar de Stat la Ministerul Transporturilor. Apropo, pe Vușcan cel Mic, ce-l recomandă pentru această poziție? (Știți ceva? Despre aceste personaje și despre cum se ”plagiază” reciproc în activitatea publică domnii Vușcan și Dâncu, un articol pe mai târziu). Am rămas la întrebarea ”ce-l recomandă pe domnul profesor pentru funcția de prefect?”. Eu am un răspuns. Uitarea! Da, da! Uitarea, doamnelor și domnilor! Nu vorbesc de uitarea premierilor, ci despre uitarea Domnului despre români și România. Despre uitarea care afectează memoria românilor pe orice termen, adică scurt, mediu sau lung, pentru că altfel nu-mi explic cum astfel de personaje pot popula spațiu public. Și nu o fac oricum! O fac revanșard, cu mânie, fără discernământ și mai ales fără rușine! Uitarea îi poate aduce prefectului beneficiul ”veacului de singurătate”. Și dacă tot am pomenit de romanul lui Gabriel Garcia Marquez, personajul din roman care se poate identifica cu prefectul (din punctul de vedere al activității publice) ar fi colonelul Aureliano, personajul războinic și pe alocuri poet, personajul care luptă mânat numai de orgolii și nicidecum de idealuri. Păstrând proporțiile unei comparații probabil nereușite (pentru unii iubitori de carte și alții iubitori de personaje publice seci și ineficiente), închei și eu cu o descriere a locului unde se petrece acțiunea cărții lui Marquez: ”La Cluj (Macondo – varianta marqueziană) nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic și nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul ăsta este un sat fericit.”

Leave A Reply

Your email address will not be published.