Am fost la meciul România-Muntenegru. Am plătit 150 lei la tribuna I pentru un loc unde inițial nu vedeam nimic din cauza banerelor de pe cabinele băncilor de rezerve. Ulterior m-am mutat mai sus, la masa presei, de unde în sfârșit am văzut dar n-am înțeles nimic din ceea ce a jucat echipa națională a României. Din punct de vedere estetic vizionarea a constituit pentru mine un chin continuu. Cred că am o calitate care uneori se dovedește un defect de natură masochistă. Vreau să înțeleg în profunzime lucrurile, oricare ar fi domeniul pe care îl abordez. Chiar dacă, să spunem că, după vreo 3 zile de la acel meci am început să înțeleg câte ceva, tot nu m-am ales cu nimic. Înțeleg și la ce-mi folosește că înțeleg.
Selecție eronată, strategie eronată și afirmații pur gratuite din partea noului selecționer Chistoph Daum care nu au fost susținute de jocul echipei.
A jucat România frumos, agresiv sau eficient? Frumos evident nu, chiar dimpotrivă, a prestat un fotbal îngrozitor de urât, încâlcit și bramburit. În ceea ce privește agresivitatea, la acest capitol echipa a beneficiat de un bonus prin faptul că a atacat până în ultimul minut, ratând un penalty în minutul 94. Și sub raportul eficienței echipa României s-a dovedit deficitară pentru că jucătorii naționalei au ratat din poziții clare de gol.
Și am început să mă întreb care au fost motivele pentru care am cumpărat bilet la acel meciul României. Pentru că, pentru prima dată am fost convins că selecția nu se mai face după pile și relații ca și până acum și pentru că am crezut că voi vedea o altă față a echipei României. Chiar dacă ar fi pierdut, dar juca spectaculos, m-aș fi simțit mai bine. M-am iluzionat singur și astfel am ajuns să fiu deziluzionat, ceea ce în final nu este un lucru chiar așa de rău, pentru că e necesar să percepem realitatea așa cum e, nu cum am vrea noi să fie.
Prin urmare așa cum dealtfel am hotărât și am precizat în ultimul meu articol dedicat fotbalului am fost în tribune la primul meci al Universității Cluj. Am ajuns cu puțin timp înainte de începerea meciului și casele de bilete erau pline. C-așa-i românul, în ultimul moment le face pe toate. Am luat un bilet cu 5 (cinci lei) și m-am așezat la tribună. Superb, absolut superb spectacolul galeriei dublate de golurile din teren. Sincer, nu știam unde să mă uit mai întâi, la performața galeriei din peluză sau la golurile din teren. Am pierdut, vreo 2 (două) goluri privind exclusiv peluza. Apropo, la un scor de 12-0 cu Unirea Tritenii de Jos, nu cred că mai e ceva de comentat în privința scorului. Totul a fost la superlativ. Ați putea spune unii că a fost doar un meci de liga IV-a. Da, dar am avut o stare de bună dispoziție generată de incredibila energie declanșată de galerie.Chiar și pentru cineva depresiv, o doză de entuziasm și efervescență primită de la galeria „Șepcilor roșii” îți conferă o poftă incredibilă de viață. Mesajul, grafica și culorile absolut superbe, pasărea Phoenix care renaște mereu din propria sa cenușă și 2463 de spectatori prezenți la acest meci „Pornim la drum cu același curaj nebun” „Nu aprindem o nouă flacără, dacă cea veche nu s-a stins. Nu e o nouă poveste cât finalul primeia nu a fost scris”. Mesaje cu încărcătură de simbol și extrem de pasionale ca dealtfel întreaga galerie.
Dacă ar fi să cuantific, am plătit de 300 de ori mai puțin comparativ cu meciul naționalei și m-am simțit de mii de ori mai bine. Cum nu am de gând să mă înscriu într-un trand masochist o să mă gândesc bine la ce voi face de acum înainte.
Sunt realist și sincer n-aș mai vrea ca nimeni să-și mai bată joc de această galerie și implicit de echipa pe care acesta o susține. Mi s-a prezentat un proiect frumos cu suporteri în calitate de acționari ai clubului. Vreau să cred în acest demers pe care până la proba contrarie îl susțin și o să-l prezint în detaliu pentru toți cei care sunt interesați. Bănui că există și potențiali șacali care bântuie în preajma echipei. Prada nu este încă îndeajuns de apetisantă, dar sunt convins că până la promovarea în liga I nu o să întârzie să apară pescuitorii în ape tulburi. Brandul Universitatea Cluj: sigla și palmaresul se află în posesia Primăriei care a cedat-o actualei societății degrevate de orice datorii. Altfel se ajungea în situația Universității Craiova cu două echipe sau a Rapidului, cu patru echipe respectiv Timișoara și ea cu două echipe. Menținerea controlului asupra siglei și palmaresului a fost o mișcare inteligentă care a prevenit aberațiile survenite pe parcurs și, cred că, în continuare, indiferent de investitorii care vor veni, acestea vor trebui să revină primăriei orașului în caz de eventual nedorit faliment cum, de altfel, din nefericire, s-a întâmplat anul acesta.
Astăzi este o vreme superbă și sincer, chiar merită să veniți pe teren alături de echipa de fotbal a Universității Cluj-Napoca la ora 17, la meciul cu CFR Dej. Se poate chiar veni cu întreaga familie.
Va fi show again.
Eu voi fi din nou pe stadion și știu sigur că va fi excelent în tribune și în gazon, deopotrivă.
