Cel mai ușor pentru noi este uneori să incriminăm, să condamnăm, să ne revoltăm și să înjurăm cu sârg autoritățile locale pentru ceea ce în viziunea noastră ar trebui să facă, dar evident, nu fac. Din proprie experiență, afirm că un astfel de mod de manifestare mi l-am însușit și eu în trecut, evident fără nici un succes în rezolvarea efectivă a problemelor și beneficiind de mulți nervi la activ.
Mai există și un alt pattern comportamental pentru care unii dintre noi prezintă afinități și îl manifestă cu deosebită dezinvoltură și anume acela că, uneori, așteptăm ca evenimentele să se schimbe în bine în afara noastră, cu noi doar în ipostaza exclusivă de spectatori, fără să existe nici o implicare efectivă în acest sens din partea noastră. Este un mod aberant de a pune problema la care mulți dintre noi ne raliem. Schimbările exterioare sunt posibile, doar în măsura unor transformări interioare.
În articolul precedent scris pe această temă, am oferit o posibilă rezolvare a problemei circulației prin utilizarea efectivă pe scară largă a bicicletelor, a mijloacelor de transport în comun precum și a mersului pe jos care, vorba românului, face piciorul frumos. Această soluție implică, însă, o schimbare de mentalitate prin adoptarea unor atitudini diferite care să conducă la renunțarea la un snobism inutil de natură auto și asumarea mișcării de orice fel ar fi ea, în vederea optimizării traficului în urbea noastră.
Dar până vom deveni cu toții conștienți de necesitatea adoptării unui asemenea tip de comportament și îl vom și transpune în practică, va mai trece ceva apă pe Someș.
Deocamdată există probleme punctuale, a căror rezolvare efectivă ține de primăria municipiului Cluj-Napoca, care n-ar implica costuri ridicate de investit în infrastructură.
Mi s-a semnalat faptul că în fiecare dimineață, în momentul în care copii merg la școală în cartierul Mănăștur, dinspre strada Bâlea, zona Liceului „Edmond Nicolau” la intersecția cu strada Mehedinți și coboară înspre Școala „Liviu Rebreanu”, parcurgând Aleea Borșa până la intersecția cu Strada Mehedinți pur și simplu aceștia nu pot să utilizeze trotuarul pentru că este ocupat de către mașini parcate. În consecință, școlarii și părinți acestora sunt nevoiți să folosească pentru deplasare carosabilul, intersectându-se cu mașini care circulă regulamentar. Prin urmare devine necesar ca trotuarul să fie restituit pietonilor, pentru a fi folosit ca atare, de către singurii în drept să-l utilizeze.
S-a trimis pe adresa redacției două filmulețe pe care puteți să le vizionați mai jos, filmulețele fiind-ne puse la dispoziție de către domnul Gabriel Chiricheș.
Imaginile sunt luate din zona străzii Dimitrie Gusti , drumul spre strada Negoiu
Următorul filmuleț vizează strada Negoiu numerele 12 , 10, de unde se coboară până la intersecția cu strada Mehedinți.
Există evident și problema acută a spațiilor de parcare pentru autovehicule, respectiv construirea unui parking care trenează din diverse motive.
Prin plasarea unor stâlpi care să protejeze trotuarul cred că lucrurile se pot rezolva relativ simplu. Mai puțin simplu sunt de rezolvat spațiile de parcare adecvate pentru parcarea mașinilor.
În acest sens am avut o discuție cu Virgil Poruțiu, director tehnic în cadrul primăriei Cluj-Napoca care m-a asigurat că va introduce această problemă în Comisia de Urbanism la proxima ședință, urmând să se adopte o soluție care să protejeze copiii și să-i păstreze pe trotuar, fără ca aceștia să fie nevoiți să utilizeze carosabilul ca spațiu de deplasare.
Vom urmări soluțiile care vor fi adoptate în acest sens și vă vom ține la curent cu toate acțiunile pe care Primăria le va întreprinde.
Nutrind speranța sinceră că demersul nostru, implicit al dumneavoastră, va fi soluționat cu succes, vă doresc un mental de oțel care să reziste stresului necesar deplasării auto-moto-velo în orașul Cluj-Napoca.
