Degringolada parlamentară și importanța votului tinerilor
Avem în prag de alegeri o „scenetă politică” cum nu am avut până acum: PSD, ALDE, USR, PNL, PMP și UDMR vor da o luptă crâncenă pentru scaunele „de sus”. Interesant va fi deznodământul în cazul celor doi „sateliți” desprinși din partidele mari – ALDE și USR – nu trebuie să surprindă acest lucru, unde sunt nemulțumiți o să fie și dizidenți, iar în cazul României, am ajuns într-o altă etapă a istoriei politice de după `89. Am putut observa acești pași în țările europene asemănătoare nouă ca și societate (Spania și Italia), unde partidele vechi și-au pierdut din putere în fața unor partide mai mici sau nou formate, care ofereau alte soluții. Dintr-un anumit punct de vedere este o schimbare benefică: un nou suflu pe scena politică, care forțează partidele vechi, istorice, să se reformeze nu numai pe foaie și procedural, dar și în mentalitate și atitudine. România are nevoie de asemenea mișcări care să le zdruncine puțin scaunele celor obișnuiți cu succesul de la un mandat la altul – atunci când ai prea mult succes ai tendința să lenevești – trebuie să muncești cu adevărat pentru acest post nu numai înainte de obținerea lui, dar și după (lucru omis uneori de politicienii români).
Problemă este că în România aceste mișcări au început să fie deturnate încet, dar sigur, de către vulpile mai bătrâne (vezi Tăriceanu) care au știut să speculeze dorințele străzii, știind că lumea se va întoarce încet și sigur către alte opțiuni. Foarte mulți oameni își vor da voturile acestor formațiuni doar pentru simplul fapt că reprezintă o alternativă la stânga sau dreapta. Ar avea cu adevărat șansa de a începe o reformă reală a partidelor politice dacă ar lua fața PNL-ului și PSD-ului la numărul de voturi, dar având în vedere faptul că ALDE este deja cu PSD-ul, este tot același lucru. Așadar, după alegeri, chiar dacă veți vota USR sau ALDE, până la urmă, după ce vor fi formate coaliții puterea va ajunge tot unde este și acum. După ultimele evenimente ce se învârt în jurul lui Blaga avem și confirmarea că și PNL-ul este putred până la vârf și nu cred că mai poate reprezenta o soluție, chiar dacă vor apela la asul din mâneca: Dacian Ciolos. Se acuză unii pe alții că sunt corupți când de fapt, nu știu dacă toți sunt corupți, dar ipocrizia domnește în tot ceea ce emană ei – dacă te apropii de ei e posibil să și miroase a ipocrizie, știți, mirosul ăla de latrină „îmbrăcată și parfumată bine”?!
După ce aceste „atașuri” vor fi înghițite, ele și-au servit scopul și vor dispărea ca multe altele apărute precum ciupercile după ploaie, iar noi românii vom fi singurii care vom suporta greul. Să votezi la noi în țară este ca atunci când vrei să îți tragi un glonț în picior și nu te hotărăști în care: în stângul sau în dreptul. Acesta este unul din motivele pentru care tinerii nu votează, pentru că au fost dezamăgiți, pentru că nu au ce să aleagă și de aceea nu vin la vot, dar eu îndemn lumea să privească puțin altfel lucrurile. Îi condamn pe cei neimplicați care nu votează și consider că ei sunt una din sursele care generează impasul actual al țării – în timp ce le pot înțelege frustrarea, nu le pot înțelege lipsa de implicare. Actul votului are o importanță majoră, pentru care oameni și societăți au murit și înviat pentru a avea acest drept, când tu nu votezi, pe lângă faptul că nu îți respecți istoria și țara, nu te respecți pe tine – cetățean înseamnă să iei parte la organizarea urbei tale, nu numai să fi parte a ei. După cum spuneam mai sus: îți furi pâinea singur atunci când nu mergi la vot și am să vă explic și de ce.
Luăm ca exemplu politicianul Popescu din Parlipățu` din deal. Acesta vine în fața electoratului să le vorbească și să se sfătuiască cu ei, iar tinerii, după jumătate de oră pleacă neinteresați de subiect. Acesta va rămâne cu puțini din categoria de vârstă mijlocie (pentru că mulți sunt la lucru și nu au timp) și cu mulți pensionari (pentru că ei au timp și sunt interesați în a face politică după ce aproximativ 50 de ani nu au putut face). Popescu își va transforma toată agenda politică și tot discursul pentru a se mula cerințelor publicului, iar după câștigarea mandatului va încerca să și pună în aplicare ce a discutat cu pensionarii. Aceștia reprezintă la urma urmei o sursă de vot stabilă și sigură. În următorul an, Popescu nici măcar nu se va mai uita la cei tineri, nici nu îi va lua în calcul, din moment ce scopul lui poate fi atins doar cu cei bătrâni. Nu îl putem condamna pe Popescu, acum senator, pentru că acesta (ca orice business sau antreprenor capitalist) profită de nișa pusă la dispoziție.
Situația s-ar schimba dacă tinerii ar ieși la vot în număr la fel de mare cu pensionarii și cei din grupa mijlocie, pentru că atunci Popescu va știi că trebuie să pună în aplicare și multe politici de tineret ca să beneficieze în continuare de voturile lor. Putem să spunem foarte multe despre politicieni, dar ipocriți și să dăm vina doar pe ei nu ne mai permitem sa fim – este în aceeași măsură (dacă nu mai mult) și vina populației pentru direcțiile proaste luate de țară. Votul reprezintă totodată și controlul nostru asupra lor (una din pârghii), iar neexercitandu-l le permitem să facă ce vor. Tineretul trebuie să fie mobilizat și să iasă la vot în număr mai mare dacă vrem să avem o șansă de viitor în această țară. Spuneam într-un articol precedent că situația noastră este normală având în vedere numărul celor cu studii superioare din România (aproximativ 9% pentru grupa de vârstă 65+ și aproximativ 20% din cei sub 65), dar și așa, am avea (cel puțin la nivel teoretic) mult mai multe șanse în a alege varianta cea mai bună de politician, dacă ar vota toți cei cu studii superioare.
În concluzie, încrederea pe care o am în aceste formațiuni este la fel de mare precum cea pe care o am în electoratul tânăr, de vârsta mea, respectiv foarte puțină. Este la modă acum să ai o părere negativă despre politică, pentru că foarte mulți tineri au o părere despre, dar doar să spui că sunt „nașpa” sau hoți nu ajunge – aceste lucruri le știm de mai bine de 20 de ani, iar constientizatul lor a fost în zadar pentru că tot așa a mers. Cum mai poți vota un partid după ce liderul suprem este condamnat sau anchetat?! Nu vreun „plimbă tava”, ci președintele partidului – Liviu Dragnea – PSD, Vasile Blaga – PDL/PNL, Călin Popescu-Tăriceanu – ALDE, Traian Băsescu – PMP. Aceștia fie au fost condamnați, fie fac obiectul unei cercetări în curs, iar „mizeria” va curge din fiecare dacă la alegerile acestea își pierd din influență și putere. Noi românii suntem așa de obișnuiți cu aceste practici încât trecem cu vederea un aspect esențial pe care nici o societate occidentală (spre care tindem) nu l-ar lăsa nesancționat, iar cea mai mare parte a presei face și mai mult rău presând doar pe aceste scandaluri (ceea ce este normal), dar nu și pe situația aberantă în care ne aflăm: suntem obligați să alegem hoțul cel mai mic? Este ca în bancul acela cu pușcăria: trebuie să alegi dacă dormi cu fața sau spatele la perete, nu?!