Este de notorietate deja, faptul că Federația Rusă a plătit 100 de euro pentru a contribui la cumpărarea lucrării „Cumințenia pământului” de către statul român.
Au trimis chiar și dovada plății.
Sumă simbolică, cum de altfel se și precizează de către membrii ambasadei ruse. Dar avem totuși o problemă cu Federația Rusă, continuatoarea Imperiului Țarist, căruia în timpul primului război mondial i-am încredințat tezaurul țării, care conținea mai multe valori ale statului și implicit ale poporului român.
S-au înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești, s-au înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Mai puțin aurul care cântărește 93,4 tone.
La cotarea actuală a aurului pe piața mondială, la un calcul matematic simplu avem pentru 36.2217 euro 1 gram aur de 24 k, cu 100 de euro cumperi 2,73 grame de aur, deci mai sunt de returnat exact 93,39999727 tone de aur.
Pe ruși nu-i pot crede onești pentru că istoria îmi demonstrează contrariul. Am înțeles că aceștia au publicat și o istorie a României, în care rușii se laudă cu anumite contribuții la Regulamentul organic adoptat de către țările române. Regulamentul organic a fost o lege organică cvasi-constituțională promulgată în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești în Țara Românească și Moldova. Conservator în esență, documentul a inițiat totuși o perioadă de reforme, care au pus baza occidentalizării societății locale. Regulamentul a confirmat parțial guvernarea tradițională (inclusiv conducerea de către hospodari). Regulamentul a oferit celor 2 principate primul lor sistem comun de guvernare. Să admitem că acesta a constituit un lucru bun pentru România.
Dar aceasta nu compensează alte „cadouri istorice” pe care marele stat aflat în proximitatea noastră ni le-a oferit în decursul timpului. Mai precis, atunci atunci când nu mai voiau să se retragă din țară după războiul de independență 1877? Sau atunci când, în primul război mondial, Rusia țaristă ne-a lăsat descoperiți, trecând forțat, trebuie să recunoaștem, la bolșevismul comunist? Dar ocuparea Basarabiei și Bucovinei în urma pactului Ribbentrop-Molotov? Dar impunerea comunismului în România? Unii poate dau dovadă de o memorie istorică scurtă. Eu unul, nu.
Rușii au fost într-un anumit interval de timp aliații impuși României ca și americanii în momentul de față, aliații noștri actuali de nădejde.
Dacă vă întrebați dacă sunt ironic, vă voi răspunde: da, sunt. Pentru că, istoria a demonstrat clar că nu există decât alianțe conjuncturale. Din care ești în avantaj ori în pierdere. Și aici depinde de capacitatea de negociere pe care o ai. Diplomația românească în momentul de față duce o lipsă totală de cadre apte să negocieze.
România este înțesată la vârful clasei politice de indivizi obedienți și slugarnici, astfel că ne găsim în condiția în care nu obținem acele condiții care ar fi firesc să le avem, în concordanță cu poziția noastră geostrategică și cu statutul pe care ni l-am asumat și îndeplinit în cadrul UE și al NATO. Mă refer concret la accesul la spațiul Shengen și la liberalizarea regimul vizelor pentru Statele Unite.
Promovare în politică să face după anumite criterii care au devenit clare. Condiția necesară și suficientă pentru a accede într-un post de conducere în ierarhia guvernamentală este aceea de a avea dosar la DNA care poate fi scos de la naftalină oricând și astfel politicianul în cauză devine o simplă marionetă, complet controlabilă în mâinile păpușarilor din umbră. Dacă mai adăugăm racordarea politicienilor la rețelele masonice și/sau integrarea acelorași în cadrul unuia din nenumărate servicii de informații românești și străine avem imaginea completă a legăturilor de dependență și aservire existente în cadrul politicii românești.
