Goana după urs și neputința autorităților

0 94

Pentru mai bine de trei ore Sibiul a fost martorul unor scene desprinse parcă din Răscoala de la 1907, când mai că nu se formaseră gloate cu furci și torțe. Un urs s-a plimbat prin centrul istoric relevând neputința și slaba reacție a autorităților. Aceștia au încercat să îl tranchilizeze, dar fără sorți de izbândă, ca până la urmă reprezentanții DSV Sibiu să îl împuște. Aceasta este povestea pe scurt, în urma căreia putem trage nenumărate concluzii și face la fel de multe analogii. În primul rând, decizia de a-l împușca a fost una bună, dar problemă este cum de s-a ajuns în situația aceasta, în care singura soluție rămasă a fost curmarea vieții bestiei. S-a ajuns în această situație din cauza slabei pregătiri de la nivelul resurselor umane și a training-urilor de care funcționarii statului dau dovadă – cu alte cuvinte, am investit în clădiri, organizare, salarii grase pentru conduceri, dar nu am investit destul în pregătirea oamenilor care lucrează în aceste aparate. Am părinți bugetari, iar înclinațiile mele m-au îndreptat înspre acel domeniu, având un contact direct și indirect aproape constant cu ceea ce se întâmplă, iar training-urile de la nivelul instituțiilor de stat aproape că nu există. Desigur, nu includem aparatele de securitate, unde pregătirea constantă este mandatorie, dar până și acolo se poate mirosi un fel de relaxare în ceea ce privește dedicarea atenției cuvenite acestui segment de pregătire a personalului.

Spre exemplu, în organele de securitate avem specialiști foarte buni pe procedură și execuție, dar le lipsește orientarea către oameni, “people skill-urile” sau “soft skill-urile” , un fel de bun simț combinat cu decență și respect. Spre exemplu, când îmi dai amendă, nu trebuie să stai încruntat și să vorbești cu mine la persoana I doar pentru că m-am bărbierit și par de 19 ani – poți după ce îți termini dojeneala (mandatorie pentru că am greșit) să faci și o glumă, poate să mă întrebi de unde sunt, ca mai apoi când îmi dai procesul verbal, să îmi zâmbești frumos, să îți pară rău pentru mine și nu pentru că ți-ai făcut treaba și să îmi urezi o zi bună. Poate așa nu o să te mai înjur în gând și poate așa o să mă gândesc și la ce am greșit eu, pentru că vezi domnule agent, am și eu greutăți personale la fel cum poate ai și tu, iar o vorbă bună cel puțin nu mi-ar adânci grijile.

Întorcându-mă la subiectul ursului, trebuie să precizez și o ironie: s-a deschis un dosar de cercetare penală pentru uzul armei împotriva animalului. Înțeleg zelul legii și că justiția este oarbă, dar de ce este necesar un dosar în această situație pentru uzul de armă? De ce nu se face o anchetă despre cum s-a ajuns la împușcarea lui? Ce a condus la slaba pregătire a instituțiilor statului? De această dată trebuie să adaug și Jandarmeria în ecuație, care știind că au mai fost asemenea evenimente în trecut, a fost total nepregătita. Alergau toți precum gloatele după săracul animal speriat și nu au fost măcar în stare să îl îndrepte înspre o curte sau un colț retras unde să îl imobilizeze sau tranchilizeze.

Dacă era un terorist? Norocul sibienilor că ursul nu avea legături cu ISIS, că altfel nu era de bine. Acum vorbind serios: dacă era un terorist, cu conștiință și un plan? Dacă după urs au alergat 3 ore, după un terorist o să alerge 3 săptămâni, până când acesta probabil va rămâne fără gloanțe. În logica mea de organizare a unei instituții cu caracter executiv, de acțiune directă, există un plan pentru fiecare situație cu care instituția s-ar putea întâlni. Spre exemplu, DSV Sibiu trebuia să aibă un plan, pus la cale împreună cu autoritățile locale, despre cum să acționeze în această situație. În acesta trebuie cuprinse: resursele materiale și umane, metoda de acțiune, metode de securizare a populației și așa mai departe.

Pregătirea forței de muncă este necesară nu numai în domeniul în care aceasta activează, pentru că după cum spuneam mai sus, nu este de ajuns să investești numai în acea arie. Trăim într-o societate dinamică unde pe lângă specializarea de care dispui, trebuie să mai ai și alte pregătiri și cunoștințe ca să te poți adapta. Spre exemplu, nu sunt învățați despre cum să lucreze în echipă, soluționarea și evitarea conflictelor între colegi, eficientizare, ca să nu mai spun că departamentul de calitate a muncii sau funcția, nu există. În ritmul acesta o să avem soarta Imperiului Otoman în Europa, o să devenim bolnavul Europei – la fel ca ei și noi o să rămânem în urmă cu modernizarea institutiilor pe toate palierele (pentru că o modernizare pe segmente este la fel de rea precum lipsa ei), fapt care o să ne ducă la pierderi în toate domeniile din cauza corupției, a scandalurilor, a muncii prost făcută, a nepotismului și așa mai departe. Și cel mai rău efect rezultat în urma acestui lucru este crearea unei breșe între societate și instituțiile statului, care mai departe duce la pierderea autorității și credibilității și de acolo cotizează la fenomenul absenteismului civic și electoral, mai ales în rândul tinerilor. Aceștia, dinamici datorită vârstei, nu se identifică cu aceste instituții rigide – spre exemplu statul la cozi, iar de acolo lipsa implicării civice, pentru că prea puțini își doresc să devină bugetari, e plictisitor și se plătește puțin.

Aceste acțiuni și reacțiuni repetate ne arată încă un motiv pentru care instituțiile noastre merg nu tocmai bine: datorită faptului că domeniul bugetar nu este atât de atrăgător, nici masa de oameni din care poți alege nu este tocmai mare. Cei mai buni în aceste domenii o să considere să lucreze pentru stat numai ca o a doua sau a treia opțiune, deci cea mai mare parte a bugetarilor de astăzi sunt fie oameni îmbătrâniți, rigizi, care sunt buni în ceea ce fac, dar cam acolo se opresc calitățile lor, fie membri de partid care au primit postul nu datorită pregătirii, ci datorită lingerii crăpăturii potrivite. Vrem să ne modernizăm și să avem transparență, productivitate, dreptate și eficiență, hai să începem prin a elimina aceste cutume și prin a investi în educație mai mult.

Leave A Reply

Your email address will not be published.