SATAN 2 și viitorul

0 137

În sfera publică din România, în discursurile publice promovate și aduse înspre judecata poporului, o serie de acțiuni externe nu au fost luate în considerare, nu le-a fost acordată atenția necesară. În timp ce pe plan intern suntem într-o luptă continuă cu corupția, pe plan extern se întâmplă lucruri, precedente chiar, pe care ar trebui să le urmărim și să le analizăm cu atenție, iar poate ceea ce este cel mai important: să ne pregătim pentru mai multe scenarii. Ne-am dat seama din ultimele evenimente pe plan intern că multe din instituțiile noastre nu sunt pregătite pentru o serie de situații cu care nu se întâlnesc zilnic: vreun urs sălbatic scăpat prin centru, o “posedată” dusă la moaște de SMURD și Jandarmerie, păduri tăiate abuziv în multe zone ale țării (alt subiect căruia ar trebui să îi acordăm o atenție mult mai mare) și lista poate continuă. Ne putem da seama că acest val al incompetenței și al neputinței este uniform împărțit în toate ariile instituționalului, inclusiv în armată. Văzând aceste puncte ale țării mele, iau în calcul și faptul că în ultima perioadă Federația Rusă a încetat un acord important de limitare și distrugere a armelor nucleare cu Statele Unite ale Americii, ca mai apoi zilele acestea să anunțe dotarea armatei cu o super rachetă nucleară, capabilă să distrugă un stat de dimensiunea Franței. Sunt totuși sigur că în aceleași instituții sau domenii avem și oameni capabili și extrem de dedicați în ceea ce fac, scopul meu nu este de a denigra imaginea instituțiilor, dar trebuie punctat faptul că se fac prea multe greșeli și poate o să vină o perioadă când o greșeală ar putea însemna diferența între bine și rău, între “Zdrávstvujte'” sau “Hello” atunci când vrem să fim “cool”.

Revenind la racheta rusească, trebuie să intrăm puțin în detaliile tehnice și cele legate de puterea și “talentele” desăvârșite ale acestei unelte căreia până și numele îi este predestinat parcă. SATAN 2 este numele de cod primit din partea NATO pe care l-a purtat proiectul, iar racheta va intra în dotarea armatei ruse din 2018. Este anunțat că noua versiune este mult mai avansată din punct de vedere tehnic față de cele aflate în doatarea prezentă.“Potrivit decretului guvernamental privind comanda publică de apărare pentru 2010 și perioada previzională 2012-2013, centrul Makeev a fost însărcinat să conceapă racheta de croazieră Sarmat […] Acest complex strategic este conceput pentru a duce la îndeplinire cu eficiență obiectivele de descurajare nucleară ale forțelor strategice ruse. Raza de acțiune a rachetelor va fi aproximativ aceeași, puterea distructivă va fi cam aceeași, (însă) fiabilitatea, flexibilitatea și încrederea (în capacitatea focoaselor de a-și atinge țintele) vor fi mult îmbunătățite” a declarat un oficial al institutului Makeev pentru cotidianul Russia Today. După această declarație, trebuie să mergem la Iohannis și să îl întrebăm dacă nu cumva scutul anti-rachetă de la Deveselu este de ajuns, poate că ar trebui să ceară mai multe asigurări din partea NATO și SUA, aliați cărora ne-am rupt din pâinea de la gură (la propriu) pentru a le face pe plac. Președintele nostru trebuie să îi facă să înțeleagă că deși pentru ei sacrificiul nostru nu înseamnă foarte mult, pentru noi înseamnă aș putea spune acum, totul. Trebuie să mai precizăm cum funcționează această complexitate: racheta poate fi defapt compusă din 10 sau 16 focoase mai mici, care înspre desăvârșirea uneltei, pot îndeplini roluri diferite-într-un focos; o să fie încărcătura nucleară, iar celelalte 15 sunt momeli pentru scutul anti-rachetă. Varianta în care toate încărcăturile sunt nucleare este la fel de “atrăgătoare”.

Având în vedere numărul greșelilor și varietatea institutilor care le comit trebuie să mă declar speriat, nesigur pentru viitorul meu aici, acum, în forma actuală. Afirmam într-un articol precedent că după urs au alergat câteva ore precum neghiobii și tot nu au dus actul la un bun final, dar dacă era un terorist sau în temă cu subiectul: un detașament de parașutiști ruși după sau înaintea (oricum nu știu dacă face vreo diferență) unui eventual atac nuclear asupra unui punct strategic al țării. Sunt sigur că în acest moment poate îmi pierd jumătate de cititori pentru că nu sunt fani ai science fiction-ului, dar va rog să îmi mai acordați puțină răbdare. Suntem de acord că totul se întâmplă cu un scop, mai ales în politică – amplasarea scutului de la Deveselu și totodată banii investiți în complex nu au fost în zadar. Această unealtă trebuie și o să își îndeplinească cel puțin una din cele două folosințe: să apere sau să atace, deci cu siguranță noi nu o să fim ocoliți prin vreo minune de un posibil viitor conflict sau de repercursiunile acțiunilor noastre. Așadar îmi consider îngrijorarea justificată în acest context. Este important să facem cât mai puține greșeli într-o asemenea situație pentru ca numai așa putem să avem măcar o mică șansă de a rezista până vin ajutoare. Trebuie să compensăm lipsurile din toate domeniile și de pe toate planurile făcând mai puține greșeli decât ei.

Spațiul public este sufocat de problemele noastre sau de idei și discuții a căror finalizare mai poate aștepta și nu este acută. Pe scurt, vedem numai corupți, plagiate și doctorate, șefi de partide corupți, exorcizări, homofobie promovată instituțional și așa mai departe. Încep să cred în pesimismul meu că România nu reprezintă un mediu în care mă simt în totală siguranță, în care nici securitatea financiară nu este una liniștitoare, trebuie să te gândești de două ori dacă să îți întemeiezi o familie sau să îți deschizi o afacere aici. Totul este sinusoidal: din penibil în aproape decent și tot așa.

Leave A Reply

Your email address will not be published.