Familia, o abordare neconvențională

0 100

Pentru că în momentul de față este un război pe față între exponenți a două poziții care se vădesc antagoniste, voi aborda discuția despre familie dintr-o perspectivă total neconvențională.

Această discuție a ajuns până la Curtea Constituțională în care o să vedem cine are câștig de cauză: o dictatură a minorității sau un referendum în care majoritatea decide?

În peregrinările mele pe la diverse facultăți am avut șansa să fac un curs de antropologie, care mi-a schimbat sistemul de referință vis-a-vis de aspecte pe care le consideram de la sine înțelese. Respectiv am studiat societăți umane în care nu există proprietate privată, în care un cuplu format din el și ea stau împreună atât timp cât își doresc, fără determinări sociale care să-i oblige în acest sens. Copii sunt crescuți împreună în cadrul acelei comunități. Nu există gelozie, posesivitate și atașament. Nu există agresivitatea manifestă între membrii comunității. Nu există homosexualitate și lesbianism. Dacă cineva din cadrul respectivei comunități visează că a agresat pe cineva în vis, a doua zi își cere iertare față de respectiva persoană. Bineînțeles, cineva ar putea să spună că aceste societăți ar fi primitive. Nu există religie în forma ei instituționalizată. Aceste societăți pur și simplu sunt altfel, mult altfel decât noi suntem obișnuiți să ne raportăm la relațiile interumane actuale.

Ce se constată pe viu în ziua de astăzi, și nu trebuie să dispui de studii de sociologie, antropologie și psihologie avansată, este faptul că instituția tradițională a familiei se găsește într-o amplă și profundă criză.

Nefuncționalitatea ei derivă din incapacitatea de relaționare pe care cei doi, el și ea, o prezintă în prezent. De ce? Din nenumărate motive.

Deci nu instituția în sine, cea a familiei, este de blamat, ci mai ales natura relației între el și ea și modul în care se derulează aceasta.

Relația de cuplu cu toate conexiunile pe care le implică se desfășoară, în principiu, pe patru paliere în care el-ea interferează. Nivelul sexual-erotic, nivelul afectiv-empatic, nivelul intelectual-mental și nivelul spiritual.  Evident că interacțiunea la primul nivel sexual-erotic este considerată implicită, altfel cei doi pot fi buni prieteni și atât.

De acest fapt, al inapetenței sexuale, profită cei care vin cu alternative de genul el-el și ea-ea ca alternative la clasicul el-ea. Și se mai afirmă în mod aberant că astfel de cupluri, surogate nefirești ale unei relații de cuplu, vor putea crește copii care să  se integreze într-un stare de normalitate a societății. Astfel se pun bazele unei societăți alterate.

Evident aici se poate vorbi de un amplu și profund proces de sociotehnică: inginerie socială, care urmărește intenționat să degradeze profund ființa umană sub aspectul identității sexuale.

Cum legiferarea necrofiliei și incestului este un fapt care se derulează în momentul de față în Norvegia, ne putem aștepta la orice. Nordul avansat care ne dă lecții de deschidere și de toleranță. Aspectele merg  mult mai departe Copii de 4 ani în Anglia care sunt invitați să-și definească identitatea sexuală. Adică indiferent de structura fizică să opteze pentru una din cele două alternative. Este aceasta o aberație întâmplătoare sau face parte dintr-un proces mai amplu de amalgamare și eterogenizare a sexelor, de distrugere intenționată a identității sexuale?

Desexualizarea individului este un fapt care a ajuns o realitate astăzi pe care nu avem cum să o negăm. Și atunci devine evident că nici nu are rost să discutăm de altceva. Indivizii alterați sexual vor ajunge inapți să stabilească orice fel de relații de natură sexuală, indiferent de genul partenerilor.

A milita pentru familie, fără a lua în considerare calitatea trăirii și comunicării între cei doi membri polari ai cuplului este ca și cum ai face reclamă unei conserve golite de conținut. Calitatea comunicării, calitatea satisfacției individuale, calitatea trăirii într-o relație este fundamentală.

Eu militez pentru resexualizarea ființei umane. La toate nivelele ei. Și atunci familia este cadrul propice de manifestare a relațiilor interumane de tip  el-ea.

Căsnicia nu este un jug, nu este o penitență așa cum în mod aberant susțin unii. Dacă vrei penitență, te duci la mănăstire. Nu este impunerea samavolnică a voinței unuia în detrimentul celuilalt. Nu este manipularea bărbatului de către femeie, șantajul ordinar de genul: am plecat cu copii dacă nu faci ce spun eu, sau condiționarea relațiilor sexuale de accesul la card. Și reciproc, bărbatul dictatorial, care se crede macho, care dă cu pumnul în masă și nu numai, care își agresează verbal și fizic soția și copii nu reprezintă exemplul de urmat în căsnicie. Am mai auzit aberații care, culmea, au fost susținute religios cu principii de genul: pe femeie trebuie să o bați și fără motiv că știe ea de ce. O da, este culmea profundă a imbecilității și atrocității masculilor animalizați.

Unii dintre noi au trăit în familii profund disfuncționale. Asta ne-a marcat pe viață. Unii am reușit să depășim acele experiențe traumatizate din copilăria și adolescența noastră, alții nu.

Atunci, ar putea întreba cineva pe bună dreptate, de ce s-ar milita pentru familie?, mai ales că cererile vin din parte unor structuri care au o vădită influență religioasă.

Spre deziluzia acestora, voi spune clar și limpede: nu, familia nu este o închisoare în care intri de bună voie și nesilit de nimeni și nu ai voie să ieși decât cu picioarele înainte. Cu alte cuvinte este aberant să militezi pentru o familie de dragul familiei în sine. Ea constituie, doar dacă relațiile dintre cei doi, el și ea sunt armonioase, cadrul cel mai bun de creștere a unui copil și simultan forma cea mai adecvată de dezvoltare personală.

Dacă cei doi dezvoltă însă un iad împreună în doi evident că vor traumatiza copilul sau copii prezenți în acel cuplu, pe viață.

Cei care sunt atât de preocupați de familia formată din cuplul polar el-ea, n-ar trebui să fie în egală măsură interesați de calitatea relației și trăirii în cuplu? Pot să afirm că n-am prea văzut o preocupare în acest sens, decât demersuri facile implicând un nivel extrem de superficial. Gargară cu iz de propagandă, pe alocuri condimentată cu argumente dogmatice.

Slavă Domnului că există și familii frumoase. Există însă și cupluri frumoase, el-ea care nu sunt căsătoriți. Blasfemie!, vor striga puritanii. Iar eu o să-i întreb: ce este de preferat: o relație el-ea în care cei doi se iubesc profund și fac dragoste sau o relație de căsătorie în care ambii soți prestează sexual în baza datoriei conjugale? Aceea din urmă îmi sună a prostituție legalizată, plata decontându-se prin diverse forme ulterioare.

Există și familii alcătuite din cupluri fericite? O, da există și acestea au rolul de veritabile modele pentru cei din societate. Și aici nu mă refer la familii fundamentalist religioase. Nu, deloc. Ci la cupluri care-și trăiesc fără inhibiții viața erotică, care se iubesc și comunică plenar. De ce nu sunt mediatizate astfel de cupluri? Răspunsul este simplu: pentru a putea să se introducă pe rol modelele disfuncționale.

Marea și imensa perversitate care derivă din disfuncționalitățile de mai sus este întrebarea care se naște: și totuși, n-ar putea să existe și varianta de familie ea-ea sau el-el? Nu de alta dar, dacă se vor înțelege mai bine? Este o iluzie pe care aș putea să o spulber rapid, dar argumentele pe care le-aș aduce vin dintr-o sferă a cunoașterii care nu prea este frecventată.  Pentru cine vrea să înțeleagă profund natura identității sexuale i-aș recomanda să citească „Metafizica sexului” a lui Julius Evola, care tratează cu maximă profunzime natura relaților dintre el și ea și, mai mult, evidențiază, rolul transcendent al sexualității și legătura acesteia cu spiritualitatea autentică.

Nu, este exclus el-el și ea-ea din perspectiva sacrului.

În afara lui se poate discuta dar este o pierdere inutilă de timp.

În final vă profund o meditație profundă pornind de la cuvintele lui Victor Hugo:

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.

Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.

Bărbatul este creierul, femeia este inima.

Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.

Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.

Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.

Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.

Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.

Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.

Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.

Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.

A gândi înseamnă a avea creier superior.

A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.

Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.

A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.