Avem o națională aflată la menstruație
Înaintea meciului România-Polonia mă conversam telefonic cu un prieten clujean stabilit ”la capitală”. Mă provoacă: ”zi un pronostic!”. ”Batem chinuit cu 1-0. Nu vom merita victoria iar leșii vor fi peste noi dar vor rata la greu, însă cu noroc de la Dumnezeu ieșim bine.”, i-am răspuns. El contrariat îmi replică: ”Mă române, cum dracu crezi că puteam câștiga? La ei joacă Lewandoswki și la noi în apărare nu este unul să-l țină! Numai un român poate spera că vom câștiga!”. Au mai fost între noi câteva replici amicale și de bun simț, care însă nu merită menționate. Mai ales după prestația naționalei noastre.
Începe transmisia în direct. Echipele intră pe teren. Se intonează imnurile. Leșii din teren cântă din rărunchi; despre cei din tribune nu mai are rost să spun nimic în plus, pentru că 1500 de oameni se auzeau perfect în ambientalul stadionului. Urmează ”Deșteaptă-te române!”! Stadionul se clatină sub corul vocilor celor peste 45.000 de suporteri ai naționalei. Cântă fals și decalat, dar cântă cu suflet. Nu aveam pretenții artistice de la suporteri pentru că nu au fost anunțați ca fiind prezenți la meci nici Corul Madrigal, nici Corul Armatei și nici Corul Radiodifuziunii Române. Românii noștri de pe teren nu cântau, îngânau imnul. Doar vreo șase dintre ei, că restul nu cred că știau versurile. Oricum este irelevant pentru că personal nu am așteptări de la fotbaliști, în general. Treaba lor este lovitul beșicii, nu lecturarea lui Creangă, Eminescu, Anton Pann, Cioran, sau ”Doamne feri’!” Sthendal, Cehov sau Tolstoi. Poate dacă ăla mic și negru de-și spune Minune, ori Vijelie, ori Guță, compuneau imnul național, atunci aveam ceva pretenții de cunoaștere, în rest…
Începe jocul. Mă prind repede. Ai noștri nu au treabă cu fotbalul; cel puțin nu în seara aceasta. Grigore (căpitanul echipei) joacă la ei, pentru că respingerile lui se transformă în pase ideale pentru polonezi. Toșca caută condica de prezență doar pentru bifarea meciului. Benzar e tânăr, se implică, arată că vrea dar cam atât, pentru că se vede lipsa de experiență. Chiricheș nu arată rău, însă nici bine. Ce-mi place enorm la el este că și-a lăsat chelie pe principiul ”părul prost părăsește capul deștept! – sau e invers?!…). Hoban – trei faulturi în primele zece minute; este inchizitorul perfect, căci despre poziția de mijlocaș la închidere nu se poate vorbi decât dacă vine Madonna și îi oferă un sex oral pentru că a votat virtual cu Hillary Clinton. Bogdan Stancu lent și mereu cu spatele la poartă, însă când te uiți la transfigurarea lui, transfigurare datorată efortului, îți asculți conștiința și fugi repede în biblioteca copilăriei pentru a reciti Hansel și Gretel sau Muzicanții din Bremen. Eu sper ca Bogdan Stancu să nu citească niciodată acest editorial pentru că ar putea citi în loc de ”biblioteca copilăriei”, biblioteca copulatorie și ”Doamne feri’!” se duce cu idei preconcepute acasă la nevăstuică și mai procreează niște valori ca el. Răzvan Marin la aceeași parametrii cu Benzar, doar că ultimul parcă este mai prezent în joc, mai viu. Adi Popa cum îl știm: mic, îndesat, mereu în competiția de viteză Moto GP – însă în competiție cu Mobra, și mai ales în același costum de baie galben, deux-pieces, pregătit să sară-n piscina virtuală numită gazon. Chipciu trage din greu pentru a obține brevetul de tractorist aferent benzii stânga, pentru a deține scuza oficială cu privire la aratul terenului. Am impresia că mai vrea să joace fotbal doar până la deschiderea campaniei de însămânțare din primăvara anului viitor. Poate îi spune cineva din staff-ul naționalei sau al FRF că cele mai profitabile însămânțări sunt cele în vitro. Stanciu, cu cicatricea lui, îmi amintește mai degrabă de Chuck Norris la pubertate: vrea dar nu poate și, mai ales, nu are cu cine. De vreo doi ani, de când a început să descopere fotbalul, băiatul ăsta îmi face impresia că încearcă să înțeleagă cu ce se mănâncă fenomenul în sine. Dar poate-l edifică Burleanu, alt cunoscător în ale jongleriilor cu balonul, meserie furată de la morsele și focile de la delfinariul din visele copilăriei sale. Tătărușanu? După cum a primit golul al doilea cred că zvonul că el s-a făcut portar ca să lucreze cândva la Hilton sau Four Season, se adeverește. Dacă-i pui epoleți pe umeri și o cipică peste capul sec, categoric dă bine la orice intrare într-o recepție de patru (4) sau cinci (5) stele/margarete. Cred că merge și în Dubai, la Burj Al Arab, chiar dacă acolo-s șapte (7) stele/margarete. (Apropos! Mai țineți minte napolitanele învelite în ciocolată, Margareta? Hmmmm! Yammy!). Florin Andone, agresiv și cu și fără minge; întrebarea este – care minge?, că el nu prea s-a întâlnit cu obiectul muncii. Încrâncenat precum meduza eșuată pe țărm, el vrea să rezolve de unul singur problema, fără să priceapă că problema ar putea fi chiar el.
Daum, Christoph, statuar, cu ochii beliți precum șoimul privind uimit la găina beată, care datorită pierderii echilibrului nu poate fi agățată și scoasă la o ultimă întâlnire. Aceiași ochi albaștri, triști și languroși, precum oțelul din mijlocul gogoșii cu brânză, îi poți reîntâlni la farmacistul geriatru, dar simpatic, de la farmacia de cartier din colțul străzii, cel care se uită la ultima virgină de pe Terra sosită la el în farmacie, pe tura lui, și care-i cere un antiinflamator sau analgezic pentru durerile de ovare aferente menstruației. El mirat de ea, de efectul de seră și încălzirea globală, mai degrabă i-ar oferi o fiolă de scopolamină ca să afle adevărul cu privire la virginitatea fetei. Apoi ar ducea-o acasă, ar îngriji-o și între două priviri languroase i-ar explica niște scheme prin care poate surprinde apărarea formată din escadrilele de anticoncepționale, în cazul în care și-ar dori moștenitori. Înainte de toate, sub îndrumarea lui paternă, ea trebuie să finalizeze grădinița, ciclul primar. cel gimnazial, poate liceul și dacă Domnul este milostiv, poate o facultate cu master la pachet. Doctoratul el nu-l mai prinde că are o vârstă, dar până atunci el o va îndrăgi necondiționat și mai ales, platonic! Neamțul nu se va dezminte și conform educației primite la el în Germania (înainte de etapa în care consuma droguri și prostituate) el iubind-o tacit și ingenuu, o va pregătii pentru următorii bărbați din viața ei. Poate unul dintre viitorii îi va oferi posibilitatea și susținerea financiară pentru a-și finaliza doctoratul. Dacă intră și în politică, el o iartă definitiv și necondiționat!
Burleanu, a lu’ Răzvan! Cu el nu voi fi simpatic. Lasă-ne domnu’ șef! Matale știi despre fotbal cam câte cunoaște oaia despre termometru sau rața despre polizor. Domnu’ preș… (edinte), au ajuns lipitorile și paraziții să-i ceară Divinității să fie șterse din cartea de biologie și din memoria colectivă a umanității. Motivul: concurența neloială pe care le-o faceți. Te-ai cocoțat în vârful piramidei FRF și singura reușită, a ta și a staff-ului matale, a fost să întoarceți piramida cu capul în jos pentru a fi sigur de adâncirea în mediocritate a fotbalului autohton. Sfat: nu-l demiteți pe Daum, că poate vreodată se va ivi un post la farmacia de cartier din colț și el vă poate pune o pilă. Cred că vi s-ar potrivi postul degustătorului de leacuri neomologate, pentru că după cum vede o țară întreagă, vă place să experimentați!… Să nu uit! Să-l iei pe Andrei Vochin cu matale. Orice Don Quijote are propriul lui Sancho Panza. În plus, puteți circula în autobuz, troleibuz sau tramvai, pe locurile ”tata și copilul”!