Premierul Ungariei, Viktor Orban, a fost astăzi într-o vizită oficială la Satu Mare pentru a se întâlni cu liderii UDMR-ului. Kelemen Hunor a afirmat că declarațiile aprinse ale liderilor panonici vin pe fondul unor decizii administrative în urma cărora minoritatea maghiară din România ar fi avut de suferit. În primul rând trebuie să remarc faptul că aceste declarații s-au nimerit cumva tocmai în perioada electorală – un joc mizerabil practicat de Budapesta – în care indirect, încearcă să influențeze un proces electoral al unei alte țări. Nu vreau să deviez în declarații de tipul Noua Dreaptă sau eu știu ce alte găști de frustrați naționaliști extremiști (care sunt de ambele părți), dar sunt câteva lucruri care într-un fel sau altul nu corespund normalului. S-a comentat spre exemplu despre primirea de care a avut parte Orban, unde în mod normal, oficialul din România ar fi trebuit să poarte tricolorul, dar putem să închidem un ochi dacă aceștia s-au declarat așa de sensibili, dar pe de altă parte și noi avem parte de sensibilitățile noastre, nu?! Hunor se referea printre altele când spunea de o limitare a drepturilor minorității, la faptul că un număr de statui sau alte însemne expuse public, care țineau fie de Ungaria, fie de diferiți lideri maghiari care pentru România, fie lezau interesele naționale (nu poți pune steagul unei alte țări pe instituțiile noastre) sau respectivii lideri sunt considerați de lumina în care privim noi istoria (că tot discutăm despre sensibilități) criminali, pentru că prin deciziile sau acțiunile lor au murit români.
Așadar, dreptatea este undeva la mijloc în toată ecuația aceasta, dar jocul acesta este pentru mase, pentru cei slabi și înguști care sunt sensibili la astfel de declarații pentru că fie sunt limitați intelectual, fie sunt orbiți de naționalism. După cum spuneam și într-un articol precedent, Viktor Orban putea să și mulțumească statului român pentru că i-am scutit de vreo 30 de ani de comunism când armata română a ocupat Budapesta, iar noi am avut bunul simț să nu punem steagul României pe timp de ocupație. Acest discurs este menit să scoată minoritățile maghiare la vot, cât mai mulți, pentru că în acest context, pe 11 decembrie, sunt șanse pentru prima dată după 1989, UDMR-ul să își piardă statutul de partid de balanța (rol pe care a început să îl piardă treptat din 2012-anul precizat de oficialii panonici că ar fi constat în începutul deteriorării relațiilor între cele două state). Practic, dacă își pierde acest rol, UDMR-ul nu o să mai fie în stare să decidă dacă stă PSD-ul la guvernare sau PNL-ul. Sunt alte voci care spun că o prezență de peste 80% la vot din rândul celorlalte partide, ar duce la o subțiere a ponderii UDMR-ului, deci prin urmare, e posibil să nu prindă Parlamentul. Așadar, nu o să mai fie în stare să joace rolul unei „pisi de pe Turzii” în acest context, iar acest lucru nu este acceptabil când este clar că Budapesta nu vrea să își piardă influența în acele zone. De aceea a venit „taticul”, ca să le salveze pielea; nu e nici o mare surpiza, s-a mai întâmplat acest lucru, pentru că și România a făcut într-un fel sau altul același lucru cu Republica Moldova sau măcar a încercat.
Tot pe aceeași linie, Orban mizează și pe faptul că aceste acțiuni vor inflama votanții PSD-ului (pentru că deja știm în ce direcție vor să ducă țara și anume spre Moscova), iar după 11 decembrie, toată zona, tot subsistemul în care ne aflăm, o să fie oarecum pro-Moscova (Bulgaria, Moldova, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Grecia). Liniile se trag în jurul nostru și nu ne dăm seama, iar acum, în acest context, Viktor Orban este un agent de politică externă al Moscovei, o marionetă putinista care ar vrea să tragă toată Uniunea Europeană după ea. Victoria „Europei” în Austria, unde liderul extremist a pierdut, conturează clar pe unde se va trage linia, pentru că s-a tot discutat acum câteva luni despre o Europă în „două viteze”, iată că acest lucru se conturează subtil.
Așadar, PSD-ul se învârte pe la 40%, PNL-ul pe la un 30% (cu multă indulgență) când de fapt cred că este mai degrabă un 25%. USR-ul, ALDE , PRU și PMP sunt undeva la 5-6% fiecare, iar UDMR-ul de asemenea, dar o prezență la vot masivă, mai ales în rândul studențiilor care au primit transport gratuit pentru aceste alegeri, va mai urca ponderea PNL-ului și poate îi duce la 30% până la urmă. Calculele sunt făcute, în acest context, după cum am mai spus: numai o minune, un iepure scos din pălărie, poate să răstoarne balanța în detrimentul PSD-ului. Acel iepure îl poate reprezenta votul masiv al tinerilor, care nimeni nu știe sigur cum o să se concretizeze, dacă toate entitățile care s-au aliat vor duce acest plan la bun sfârșit. Rămâne de văzut ce va urma, sunt de părere că acest vot este mult mai important decât cel din 2000 când era pe aproape să iasă Vadim Tudor, când românii au ales răul cel mai mic. Acum, avem de ales la fel, între incertitudine și eșec total al tuturor progreselor făcute până acum. Eșecul îl va reprezenta tabăra PSD/ALDE, iar incertitudinea PNL/USR pentru că știm că sunt „găini vopsite” la PNL, dar încă nu știm despre USR, despre Ciolos (care într-un an nu avea timp să ofere rezultate solide). Români, pentru prima dată în aproape 30 de ani, nu procedați ca de obicei, nu ca la fotbal unde după cinci etape zbori antrenorul dacă nu le câștigă pe toate. Aveți răbdare, schimbarea în bine nu vine într-un an-PSD-ul a adunat aproape 15 ani de guvernare, în care prea puține au fost făcute. Aveți curajul să nu vă complaceți, să nu vă resemnați, vorbiți cu copilul vostru și întrebați-l ce fel de țară vrea și votați pentru el, nu pentru ce considerați voi că este bine pentru ei-votați România lor, pentru că voi ați avut-o pe a voastră.
