Roma, în fiecare zi, 750 de șoferi transportului în comun nu merg la muncă din motive medicale
În primul trimestru al anului 2017, din ianuarie până în martie, în fiecare zi, 1.400 de angajați ATAC nu se prezintă la locul de muncă. 750 de șoferi de autobuz și mecanici de metrou. Printre aceștia din urmă, 380 nu au mers la muncă din cauza bolii. Aceste cifre sunt publicate de către societatea ATAC, scoțând în evidență dificultatea ATAC în furnizarea de servicii pentru cetățeni. Din dosarul intern al societății reiese creșterea numărului certificatelor medicale depuse, cu 20% mai mult decât anul trecut.
În primele trei luni ale acestui an, rata de absență a fost, prin urmare, de 12,1%, zi de zi (cu excepția sărbătorilor), ținând seama de faptul că ATAC are 11,590 de angajați, inclus conducătorii auto, mașiniști metrou, vatmani, personal servicii și TESA. Raportat la aceeași perioadă a anului 2016, cota a crescut cu 9,2%. În 2016 rata concediilor medicale a fost de 5,9%. (conform TGcom24.com)
Cotidianul Il Messaggero prezintă și o comparație cu ATM, compania de transport din Milano (9,588 angajați), care, în trimestrul de referință, o rată cu 4% mai puține absențe de la locul de muncă. Aceasta indică faptul că, în nord, cheful de muncă a căpătat o percepție diferită în cultura societății comparat cu zonele de centru și sud Italia sau, demn de luat în seamă, organizarea companiei facilitează angajaților condițiile îmbolnăvirilor, cum tot atât de bine este posibil ca medicii din nord să nu acorde certificate medicale chiar pentru orice, cum ar fi o lejeră răceală!…
Privind și din punctul de vedere al utilizatorilor serviciilor de transport urban – oameni care ajung la serviciu și înapoi acasă, ori acompaniază copiii la școală – numărând și numeroasele zile din an în care sunt greve, aceștia plătind abonamentul integral, cine îi despăgubește pentru absența unui transport corespunzător, lungile așteptări în stații, lipsa unei optimizări ale liniilor și atâtor alte deservicii? ATAC încasează banii pentru abonamente cu anticipație iar serviciul vine servit cu precaritate. În plus, Roma fiind oraș prin excelență turistic, turiștii au parte de un transport public dezorganizat însă nejustificat de scump. În vreme ce administrația ATAC se bucură de salarii exagerate și mașină de serviciu, și nu există nicio formă de a-i responsabiliza, de a-i pune la plată pentru prejudiciile aduse utilizatorilor mijloacelor ATAC, cetățenii. Românii care muncesc și locuiesc la Roma pătimesc alături de italieni toanele unui transport în comun prost asigurat.
