Dragii mei prieteni,
Cu puțin timp în urmă am sărbătorit-O pe Preasfânta și de viață făcătoarea și întru tot lăudata Treime, adică pe Dumnezeul nostru în Trei Persoane închinat și slăvit. Astăzi aș vrea să tragem împreună câteva concluzii frumoase din dogma Sfintei Treimi, câteva învățături practice pe care să le aplicăm apoi în viața de zi cu zi.
Ca să vă vorbesc eu despre Însăși Dumnezeirea Cea deoființă și nedespărțită nu îndrăznesc, fiind, cum zice patriarhul Iacov, „om cu buze necurate”.. Cum să mă încumet să vi-L descriu eu pe Dumnezeu?.. Căci măcar dacă L-aș fi văzut pe Dânsul, poate aș fi îndrăznit.. Dar Domnul nostru Iisus Hristos ne-a avertizat despre Tatăl: „Și nimeni nu cunoaște pe Tatăl DECÂT FIUL și cel căruia va voi Fiul să i-L descopere”. Iar dumnezeiscul Botezător al Domnului întărește cuvântul Domnului, adăugând și el: „Pe Dumnezeu NIMENI NU L-A VĂZUT VREODATĂ; Fiul, Care este în sânurile Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”!
Deci eu, necuratul și păcătosul, cum voi îndrăzni să vă vorbesc vouă cu îndrăzneala celui care cunoaște, despre CEEA CE NU SE POATE CUNOAȘTE NICI DE CĂTRE SFINȚII ÎNGERI? Aș fi și mincinos, și multă osândă aș primi de la Domnul.. Dar eu voi încerca să vă vorbesc nu despre ceea ce rămâne în veci necunoscut, adică despre Natura nevăzută a lui Dumnezeu, ci despre ceea ce se poate cunoaște despre El din Scripturi și din analizarea cu atenție a realităților înconjurătoare..
N-o să divulg Taina Sfintei Treimi, pentru că dacă s-ar lăsa cunoscută această Taină, ar putea fi și divulgată. Însă, dacă s-ar fi înțeles, astăzi nu s-ar mai fi numit „Taină”. Iar Sfinții Părinți au afirmat cu severitate misterul absolut al Tainei, deci eu nu pot să sar peste cuvântul lor. Despre Dumnezeire noi știm că este UNA SINGURĂ, din porunca întâi a Decalogului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai ALȚI DUMNEZEI AFARĂ DE MINE”! Dar tot la fel știm că sunt Trei Persoane divine, Care S-au descoperit și mărturisit Una pe Cealaltă. „Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit”, a tunat din ceruri Tatăl, referindu-Se la Hristos.
„Te slăvesc pe Tine, Doamne al cerului și al pământului!”, a zis Fiul, referindu-Se la Tatăl Său. „Dacă Mă voi duce, vă voi trimite vouă de la Tatăl pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, Mângâietorul”, a spus Domnul Hristos, referindu-Se la Duhul Sfânt. Iată deci că Sfânta Treime S-a descoperit Ea Însăși treptat, în locuri și în momente diferite .
Dacă știm că Dumnezeirea este Una, dar Persoanele dumnezeiești sunt Trei, atunci noi Îl numim chiar așa pe Dumnezeu: „SFÂNTA TREIME”! Nu „Sfinții Trei”, nici „Sfânta cea Una”, ci „Sfânta Treime”, arătând în același timp și unicitatea Firii dumnezeiești, și pluralitate Persoanelor Care împărtășesc Firea între Ele. Căci Fiul lui Dumnezeu a spus la Cina cea de Taină: „Eu și Tatăl, Una suntem.. Ca ei să fie una, precum și Noi suntem Una: Eu în Tine și Tu în Mine”.
Bine, dragii mei, am început să vă vorbesc despre lucruri atât de înalte.. Să mă opresc? Dar oare nu zice profetul Ioil că „buzele preotului vor păzi știința”? Iar Sfântul apostol Pavel nu-i scrie lui Timotei că preotul trebuie să fie „destoinic să dea cuvânt de învățătură”? Așadar nu mă voi opri, dar nu voi urca mai sus cu dogmele, ci voi încerca să le aduc la înțelegerea oamenilor fără studii prea înalte. Cum zicea Domnul: „(Tată), Tu ai ascuns lucrurile acestea de cei înțelepți și pricepuți, dar le-ai descoperit pruncilor”. Iar pruncii la care Se referea Domnul erau oamenii simpli la suflet, cu puțină carte.
Ce putem să învățăm noi de la Sfânta Treime?
Mai întâi, că în Sfânta Treime, Fiecare Persoană Le slăvește pe Celelalte Două, nu Se slăvește pe Ea Însăși: Tatăl Îl slăvește pe Fiul, Fiul pe Tatăl, iar Duhul Sfânt pe Tatăl și pe Fiul, laolaltă! Așa să facem și noi: să căutăm nu cinstea și lauda noastră, ci pe ale celor din jurul nostru! Tare este urât când omul se laudă pe el însuși. Domnul a zis: „Cel ce caută slava CELUI CE L-A TRIMIS PE EL ESTE ADEVĂRAT”!
Dar noi ne-am învățat să ne lăudăm pe noi înșine, iar atunci când nu suntem crezuți, mai rău ne înverșunăm cu laudele! Nu vrem să-l ascultăm nici pe Înțeleptul Solomon care zice: „Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale”.. Să învățăm de la Domnul Hristos Care zice: „Dacă Mă slăvesc pe Mine Însumi, NIMIC NU SUNT”. Se pare că poporul nostru, pe măsură ce se îndepărtează de Dumnezeu, se umple de o mândrie drăcească foarte urâcioasă. A devenit o trăsătură națională lăudăroșenia românească!
Deci, ziceam, să învățăm de la Sfânta Treime: să lăudăm calitățile altora, iar pe ale noastre să ni le scoată în evidență alții. Iar dacă nu se ocupă nimeni de calitățile noastre, (vorba aceea: „I-au murit lăudătorii”!), nu-i nimic: vom primi slavă de la Dumnezeu, „căci tot cel ce se smerește pe sine SE VA ÎNĂLȚA”, după cuvântul Domnului.
O altă însușire minunată a Sfintei Treimi este UNITATEA. Nu există nici cea mai mică nepotrivire sau contradicție în Sfânta Treime, ” căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt” (Epistola lui Ioan cap.5;7). Iată că unitatea Persoanelor Treimice este absolută, întrucât Ele împărtășesc o singură natură dumnezeiască (UNA sunt). De aceea este o armonie desăvârșită între Cele Trei Persoane treimice.
Oare între noi, creștinii de azi, este tot așa?.. Nu! Care de care vrea să îl umilească pe celălalt, să îl depășească, să îl comande. Suntem într-o concurență atât de ridicolă între noi, încât ne mistuim resursele financiare și energiile fizice doar pentru a nu „rămâne în urmă” față de cunoștințele noastre!
Deviza creștinului de azi este: „EU SĂ RĂMÂN MAI PREJOS”? Astfel nu se pot naște prietenii între noi creștinii, pentru că ne împiedică spiritul concurenței, părintele invidiei.. Să învățăm deci de la Sfânta Treime, ca să se împlinească și cu noi rugăciunea Fiului lui Dumnezeu de la Cina cea de Taină: „Mă rog Părinte pentru aceștia ca ei să fie una, precum și noi suntem Una”.
Persoanele Sfintei Treimi sunt ascultătoare și smerite. Bineînțeles, Fiul este ascultător de Tatăl („până la moarte, și încă moarte de Cruce”- Sfântul apostol Pavel), iar Sfântul Duh este ascultător de Fiul. De unde știu eu acest lucru? Din cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, care nu mă lasă să mă rătăcesc: „De Mă voi duce, Îl voi trimite pe Duhul Sfânt la voi”.
Apoi la Rusalii, Duhul a venit! Vedeți cum Duhul Sfânt este ascultător de Fiul? Ba mai mult decât atât, El continuă lucrarea de sfințire a oamenilor începută de Hristos: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela VA MĂRTURISI DESPRE MINE.(..)
Iar când va veni Acela, vă va călauzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti”(Ioan, cap. 16,16). Dar despre ascultarea Fiului față de Tatăl Său ați auzit? Cum Și-a încheiat rugăciunea din Grădina Ghetsimani Domnul nostru? „Însă NU CUM VOIESC EU, CI CUM VOIEȘTI TU”! Iată că Domnul a pus voința Tatălui Său mai presus de-a Sa și astfel Și-a biruit frica omenească de chinuri. Și așa.. ne-a mântuit pe noi! Mântuirea noastră, dragii mei, este fructul ascultării Fiului față de Tatăl Său, să nu uitați asta!
Dar noi, cei de azi, suntem și noi ascultători precum Iisus? Iată că Domnul ne-a învățat să-I arătăm Tatălui ceresc supunerea noastră prin cuvintele: „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ”. Dar noi.. numai ascultători de Dumnezeu nu suntem! La orice necaz, boală sau nevoie cârtim. Ne certăm cu Dumnezeu, sau Îl jignim prin cuvinte de felul: „Cum poate să accepte Dumnezeu cutare sau cutare situație, DACĂ ESTE BUN?”..
Adică Îl luăm în râs pe Cel Care Și-a trimis Fiul la moarte pe Cruce pentru noi! Vai, vai.. cum mai aruncăm vorbele fără grijă de moarte.. Dar ne vom întâlni cu fiecare „cuvânt rostit în deșert”, după spusa Domnului Hristos.. Am ajuns să Îl învinuim pe Bunul, Sfântul și Dreptul Dumnezeu pentru răutățile noastre omenești! Nu vrem să acceptăm pronia Lui iubitoare față de noi, de aceea cârtim la orice necaz.
Să învățăm din Sfânta Evanghelie despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care a răbdat fără să se plângă boala paraliziei timp de.. treizeci și opt de ani! Apoi a venit Însuși Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, și l-a vindecat, aruncându-i cu blândețe dojana de avertisment: „Mergi, de-acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie și mai rău”. Să învățăm ascultarea treimică din Sfânta Evanghelie, deci.
Cum mai este, dragilor, Sfânta Treime? Vă spun tot eu: Fiul și Duhul Sfânt sunt Persoane foarte harnice la rugăciune! Da, da, nu vă mirați. Poate gândiți: „Cum, Se roagă și Dumnezeu”?! Răspunsul este că Dumnezeu Se roagă mult mai mult decât oamenii și sfinții îngeri la un loc! Fiul și Duhul Sfânt Se roagă Tatălui, Care este Cauza a tot ce există: Fiul Se roagă Tatălui pentru că din El Se naște, iar Duhul Sfânt I Se roagă, pentru că din El purcede, Își primește Ființa. De aceea și Domnul a recunoscut cu smerenie: „Tatăl este mai mare decât Mine”.
Pentru că Tatăl este Izvor, iar Fiul este Apa izvorâtă; Tatăl este Soare, Fiul este Lumina, iar Duhul Sfânt este Caldura Soarelui Divin! Și atunci, dreptate am că Izvorul este mai mare ca Apa, iar Soarele este mai mare decât Lumina și Căldura?
De aceea, vă repet, Fiul și Duhul Sfânt sunt într-o rugăciune continuă față de Tatăl ceresc. Scriptura ni-L înfățișează pe Iisus Care Se retrage în pustietăți pentru rugăciuni și posturi lungi.. Care Se roagă toată noaptea, lăsându-Și ucenicii dormind.. Un Rugător neîntrecut și neobosit.. Dar despre Duhul Sfânt? Cine mi-a spus mie că Se roagă și El?
Vă spun acum: marele Pavel, Apostolul neamurilor și vasul cel ales al Domnului nostru mi-a spus aceasta:” Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile știe care este dorința Duhului, căci după Dumnezeu EL SE ROAGĂ PENTRU SFINȚI”. Romani 8;26). Ați văzut acum? Duhul Sfânt Se roagă în inimile noastre ca într-un templu,cu suspine negrăite! Se roagă pentru mântuirea „sfinților”, adică a noastră, a celor botezați.
Iar noi? Noi ne rugăm pentru noi înșine și pentru alții? Nu! Cei puțini care își mai pleacă în zilele noastre grumajii sub epitrahilele preoților nu mai termină cu scuzele.. Nimeni nu mai are timp de rugăciune azi! Bine că este timp pentru bârfe, pentru dansuri, pentru meciuri de fotbal, pentru televizor, pentru telefon.. Să învățăm așadar de la Sfânta Treime rugăciunea cea smerită către Dumnezeu Tatăl.
Meditați la ce v-am scris acum. Voi reveni cu alte învățături utile pentru viața duhovnicească.
Sfânta Treime să vă binecuvânteze!
(Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia)
