Voi începe acest demers citându-l pe fondatorul filosofiei vestice sau, mai exact, pe omul care a adus contribuții remarcabile în domeniul epistemologiei, iar ideile și abordările sale au influențat puternic gândirea vestică. ,,Înțelepciunea veritabilă înseamnă să conștientizezi cât de puține lucruri cunoști cu adevărat”.(Socrate)
Un stat perfect nu există dacă este să-l comparăm cu momentul divin de unde a pornit să existe. Este mai mult o copie a unei copii, care se bazează pe oamenii de rând, ori de cele mai multe ori condiția omului nu are ca motiv indubitabil la bază dorința de a evolua. Societatea unui stat, apropiat de o perfecțiune câștigată prin concursul timpului de oameni, ar trebui să fie complet opusă de ceea ce există în momentul de față și anume toate aceste grupuri cu diferite interese și în general adverse, conduse de conflicte interne sau externe, care ar trebui să nu mai aibă dreptul de a se instaura. Practic, un stat de drept, pentru a se reinventa, are nevoie de oameni noi, cu mentalități noi. Un stat are nevoie de tinerii săi intelectuali, de ideile lor novatoare, de dorința lor de a schimba, de absența cicatricelor. Dar toți acești tineri au nevoie să fie inițiați și educați politic în acest sens, au nevoie de accesul profund la educație și de bonusurile primite mai târziu pe măsura calificării lor ca intelectuali în societate, să-i aleagă pe cei mai buni dintre cei mai buni, capabili să consemneze o schimbare în politica statului. O unire totală de interese, fără bogați sau săraci, este desigur utopică, dar putem da naștere unei direcții de gândire tânără, care să aibă în spate școala politică de înaltă clasă a membrilor social-democrați. Și, în momentul acela, diferențele sus menționate devin din ce în ce mai translucide pentru ochii restului lumii.
Având în vedere atacurile defăimătoare și lipsite de esența unui sistem de guvernare capabil, clar și limpede al galbenilor, Social Democrații pot deveni iar cap de linie, numai dacă își schimbă profund ideologia, strategia și formele de guvernare. Social-democrații trebuie să redevină ceea ce au fost dintotdeauna, încă din anul 1893, și anume glasul, trupul și sufletul poporului. Ceea ce vedem astăzi că se petrece în România nu are legătură cu poporul. Are legătură numai cu dorința unui singur om mânat de interese străine de a distruge democrația, asta însemnând a suspenda complet opoziția și a conduce în regim personal, dictatorial un teritoriu. Pentru că această nouă guvernare galbenă nu este interesată de popor dar îl manipulează împotriva noastră. Cum reușește? E foarte simplu. Lipsa educației și susținerea unui sistem de învățământ lipsit de obiectivitate și interes de orice fel prin intermediul online al calculatorului. Ori asta este grav pentru că va conduce spre un grad de analfabetism uriaș. După ce că sistemul de sănătate este la pământ, se distruge educația și cultura, vom avea un popor prost și bolnav care ascultă și urmează orbește toate inepțiile sugerate de un anticrist lipsit de compasiune și dragoste pentru poporul care l-a ales să îi îmbunătățească nivelul de viață. În aproape opt luni, tot ceea ce s-a îmbunătățit în România este ura, de cele mai multe ori lipsită de o cauză reală, având la bază doar manipulările guvernului inserate zi de zi în mințile oamenilor vizavi de social-democrați, frica de covid, dictatura unui medic străin, afacerea cu măști care începe să semene cu afacerea skoda (tot a liberalilor din perioada interbelică) și distanțarea socială. Pe de cealaltă parte, Partidul Social Democrat a greșit fabulos în momentul în care a adus în prim plan oameni care nu au avut nicio legătură cu sistemul de guvernare social îndreptat spre nevoile poporului. Lipsit de angrenarea poporului, niciun partid nu poate avea putere. Asta este bine stabilit și delimitat. În altă ordine de idei, pe aceleași principii, ce le voi dezvolta puțin mai încolo, este nevoie totală de a fi recâștigată diaspora și încercarea de a o aduce acasă, prin îmbunătățirea vizibilă, palpabilă a modului de viață. Economia, fără forța sa de muncă, oamenii, nu poate prospera, nu are direcție, țel și sens. Acum, noul rol, pe care ar fi bine să-l îndeplinească un partid cu așa vechime cum este cel social-democrat, este de a asigura paza internă și externă a libertăților câștigate de poporul român. Rolul acesta are însă nenumărate valențe de exprimare a repartizării noilor ideologii care se cuvine a fi cât mai curând elaborate și adoptate.
Sugeram, la început, nevoia mișcării social democrate de a atrage tineretul intelectual de partea sa, de a-l susține și educa corect în procesul de guvernare și nu numai. Timocrația, oligarhia și tirania trebuie să dispară. Să fie deconceptualizate și marginalizate atât de puternic încât să nu mai tenteze pe nimeni. Dar cum poți atrage de partea ta segmentul tânăr care deja este intoxicat cu o ură pe care de altfel nici nu o poate defini, doar o susține pentru a fi în egalitate cu ceilalți la fel ca și el?! Din fericire sau nefericire, după caz, fiecare regim politic și indivizii care îl completează sunt sau nu un produs al celui precedent. Vedem asta concret în cazul așa zisei pseudoguvernări liberale din prezent, care, în loc să se folosească de tineretul potent al acestei țări, îl manipulează după interes. Un trup compus din indivizi care își doresc schimbarea, lipsiți de dorința de a lupta efectiv doar pentru preluarea puterii, ci de a lupta după principiile unui program de guvernare foarte bine pus la punct, înseamnă, de fapt, un partid care și-a atins complet maturitatea programului său politic. Problema asta ridicată la fileu a tineretului lipsit de perspective viabile, după terminarea unei instituții de învățământ superior, s-a acutizat și a degenerat enorm în ultimii zece ani. Nimeni nu a binevoit să aleagă această pătură socială de partea lor pentru a-și spori titularitatea de grupări politice care există ca și reprezentanți direcți ai poporului. Acum, din variate motive atât de ordin pragmatic cât și din cauza faptului că puterea în sine a fost împărțită în părți din ce în ce mai mici, la mult prea mulți oameni, a condus treptat spre o desconsiderare a bunăvoinței. Față de principiul impersonal și bine calibrat al golului din sufletul gândirii liberale din acest moment, social-democrații trebuie printr-un dialog bine omogenizat să marcheze începutul unei noi ideologii din care să facă parte și tinerii noștri.
Un aspect îngrijorător și chiar în creștere se referă la imposibilitatea de angajare în diverse domenii de activitate a tinerilor absolvenți de instituții de învățământ superior, pe motiv că nu au trei respectiv patru ani vechime în domeniul ales. Păi anii petrecuți pe băncile universităților, în care efectiv s-au specializat fiecare pe domeniile alese, ar trebui să fie considerați vechime. Cineva spunea la un moment dat, nu dau nume dar se subînțelege, următorul aspect grav: ”dacă nu îți place aici, ești liber să pleci”. Ceea ce nu a înțeles și nu va înțelege niciodată acest personaj este că mulți dintre tinerii studioși ai României vor la absolvirea universităților să rămână aici, dar se lovesc de foarte multe obstacole birocratice, care uneori îi obligă să lucreze în condiții inumane sau să plece pur și simplu în occident unde într-o proporție foarte mare nu lucrează în ceea ce au fost intruiți. Și atunci se pune problema: statul pentru cine își educă viitorul? Pentru alții? La fel cum social-democrații s-au preocupat spre a asigura pensii decente tuturor și salarii mai apropiate de vest în aproape toate domeniile din cadrul instituțiilor statului, la fel vor trebui să elaboreze o strategie de apropiere a tineretului intelectual de principiile popular trâmbițate. Este nevoie de o atentă așezare spirituală, lipsită complet de rigori, formalitate, soluții de manual, exclusivism cazon sau contopiri ale unor elemente eterogene aparținând unor arte diferite din alte dimensiuni care nu au nici în clin nici în mânecă cu realitatea actuală. Cred că este nevoie ca standardele astea ridicate, impuse celor care termină la superlativ studiile universitare, să fie eliminate. Totodată, cred că social-democrații ar trebui să devină un partener de dialog liber, suficient și lipsit de exaltări neconvenționale sau ostentative cu tinerii ce gravitează între cordial și impunător, suferință și dorința de a avea un rost pe lumea asta. Aici, nu în altă țară. Aș sugera mult mai multe întâlniri între social democrați și tineri. Chiar și cei eminenți din clasele terminale de liceu, pentru că, contrar a ceea ce se crede, încă mai avem elite, care ar putea fi însoțite prin dialog nu prin monolog rigid către o dimensiune mai înaltă, mai disciplinată a versanților de personalitate încă nedecimată avută de tinerii viitori intelectuali români. Chiar ieri discutam cu o tânără de 26 de ani, absolventă de litere, secția literatură comparată, cu masterat și doctorat în filologie, care mi-a spus: ,,[…] ce vreți să vă spun, Domnule? Nu am nimic bun în viața asta și zilnic mă gândesc că trebuie să mă sinucid. E bine?”. Acestea sunt cuvintele unei tinere, pe care de altfel o cunosc personal, cu o cultură uriașă, un bun profesionist în ceea ce s-a pregătit, dar care nu poate accede spre un job pe măsura pregătirii ei, fie pentru că acel job nu există, fie pentru că sunt acolo angajați care nu au nicio treabă cu rațiunile postului în sine. Dar, în general, în România, o parte absolut însemnată a tinerilor, care se pregătesc asiduu și conștiincios în meserii liberale, nu își poate găsi locuri de muncă pe dimensiunea studiilor absolvite, ceea ce este grav. Profesori nu mai vrem, medici nu mai vrem, poeți nu mai vrem, istorici nu mai vrem. Fără cultura, școala și societatea dăruită de acești oameni, cu certitudine nu vor mai exista nici IT-iști, nici matematicieni, nici subtonurile polemice ale celor fără încetare, care se recomandă drept persoane, nu oameni.
Cred cu sinceritate că s-ar putea iniția o serie de programe care să vină în sprijinul acestor tineri, nu după terminarea facultății, ci cu mult înainte, când, așa cum scriam mai sus, acești tineri sunt încă elevi de liceu. Programe susținute de guvern care să întâmpine, să raționalizeze inteligența acestor tineri, urmând principiile deloc întrupate dintr-o autoritate cvasi-administrativă prepotentă. Nu trebuie insistat pe vechile metode greoaie și în dezacord cu lumea de astăzi, aflată într-o continuă preschimbare, acele metode ale pedepselor, iertărilor și promisiunilor omagiate într-un amestec neomogen de teamă și lingușeală, ci pe metode noi, inovatoare, de atragere prin dialog și oportunități demne care într-un final să conducă spre câștigarea unui drept la viață conștiincios.
Ca să putem evolua, trebuie să găsim cauzele care au determinat îmbolnăvirea organismelor instituționale de creștere, să identificăm acele cadre care distorsionează în timp ceea ce numim valoare. Șablonul-egregor, care s-a aplicat până acum, nu a făcut decât să dea naștere unor filistini a căror moralitate, sistem de valori și credințe le-au fost extirpate de înlănțuirile hulpave care au îmbrâncit elitele. Este cutremurător când ridici ochii de pe băncile universității și vezi că sistemul te pune la colț ca pe un copil naiv care nu știe unde a greșit de nu are și el loc să intre pe o ușă a firescului. Deseori operăm cu trebuie ori cu se cuvine, însă uităm să excavăm substanța și sensul din ele. Și unde găsim sensul unui viitor sănătos dacă nu în tineretul care urlă în sinea lui schimbarea? Într-adevăr, vocea lui e dispeptică pentru ușurătatea unora, dar să nu uităm că ignoranța e ceasul rău care ucide încet, dar sigur, costructul durabil și calitativ al unei societăți. Cu toate acestea, deși îmbrâncită, această societate bolnavă mai are încă putere prin determinarea celor tineri să se ridice și să poată demonstra că se poate și altfel.
Un dascăl,
Daniel DĂIAN
