Este interzis dansul la nunți?
Se plângea o doamnă preoteasă pe Facebook că au apostrofat-o câteva dudui pentru că și-a postat fotografii de-ale copiilor ei care dansează la o nuntă.. Cică nu-i voie, dacă ești creștin.. Mai ales copii de preot..
Mi-am amintit că discursul ăsta e mai vechi și m-am hotărât să-mi exprim și eu opinia în legătură cu acest subiect.
Criticoșii aceștia cred despre ei înșiși că sunt mari creștini. De fapt ei aparțin Bisericii prin Botez, dar lumii acesteia prin patimi.
Dacă dansul de bucurie la nuntă e un păcat, de ce le-a prefăcut Domnul conaționalilor Săi apa în vin la nunta din Cana Galileei? Oare nu ca să se veselească mai departe la nuntă („Vinul veselește inima omului”- ps. 103)? Câte dansuri nu descrie chiar Sfânta Scriptură?.. Dansul era la evrei principala formă de manifestare a bucuriei: „Toate popoarele SĂ SALTE” zice un psalm al lui David. Adică să danseze. Iar în psalmul 150, versetul 4, se scrie și mai explicit: „Lăudați-L pe Dumnezeu cu timpane ȘI CU JOCURI”!
Dragii mei, să nu o mai facem pe super-ortodocșii! Este suficient să dansăm la nunți (bineînțeles, fără a fi „nuntași” de profesie!) și să plângem păcatele în posturi. Toate la vremea lor. Strămoșii noștri au știut să țină un post, să plângă la o înmormântare, să salte de bucurie duhovnicească la o Înviere, să horească la o nuntă.. Românul din vechime ne-a lăsat și „Miorița”, dar și „Ciocârlia”, și bocetul cu rimă, dar și chiuitul de la nuntă..
Nu vă cer decât un lucru: HAIDEȚI SĂ FIM ROMÂNI ADEVĂRAȚI!
(Preot Sorin Croitoru, Mantova – Italia)