Privesc o emisiune despre debarcarea aliaților în Normandia în al doilea război mondial. Imagini înfiorătoare.. Moarte, fraților, moarte, capete sfărâmate de schijele grenadelor, mâini retezate de mitraliere, intestine care curg din pântece.. Imagini reale în alb-negru, filmate chiar în ziua aceea a debarcării („D day”).
Interviuri cu veterani de război cu vârste de peste nouăzeci de ani.. Povestesc și plâng, pierzându-se în amintiri. Săracii, mintea lor se întoarce iarăși pe plajele normande, unde mitralierele nemțești seceră mii de vieți, întrerupând brutal mii de destine.. La un moment dat, unui veteran i se pune întrebarea: „Ce ați dori să transmiteți tinerilor de astăzi, ce ați vrea să-i sfătuiți”? Bătrânul plin de medalii răspunde: „Aș vrea ca tinerii să știe că pacea nu-i veșnică pe pământ. Că războiul poate izbucni oricând, și să știe că războiul este îngrozitor.. Să prețuiască mai mult pacea în care trăiesc acum”.
Vedeți, dragilor? Numai cine a trăit războiul cunoaște valoarea păcii. Numai cine a trăit foamea cunoaște valoarea unui colț de pâine. Numai cine a fost închis în lagăre de război cunoaște valoarea libertății.
Ne-am născut avându-le pe toate: pace, pâine, libertate. De ce oare nu le prețuim? De ce oare suspinăm mereu după banalități ale vieții pe care nu le-am dobândit până acum pentru că nu a binecuvântat Dumnezeu să le avem?.. Vai, „nemulțumitorului i se ia darul”.. Să nu ni se ia și nouă pacea, pâinea și libertatea..
Vă rog din suflet, frații mei creștini: mai multă mulțumire lui Dumnezeu, mai multă bunătate față de oameni, mai multă toleranță față de cei care nu gândesc ca noi.. Nu uitați că războaiele din afară nu sunt decât expresia războiului din anumite inimi. Oamenii care nu au pace în suflete sunt gata oricând să răpească pacea lumii. Să fim iubitori de pace!
Preot Sorin Croitoru din Italia (Mantova)
