Iubiți frați și surori în Domnul, vorbim acum despre Evanghelia bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Este una dintre cele mai importante pilde rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că sub forma artistică a obișnuitelor Sale povestioare El ne descrie realitatea lumii „celeilalte”, numită și „lumea de dincolo”. Gândiți-vă puțin: când marii exploratori din istorie au ajuns prin zone ale Globului pământesc necunoscute (Marco Polo, Cristofor Columb, Americo Vespucci, exploratorii Americii de Sud, ș.a.), ei erau așteptați cu mare entuziasm de europeni, ca să le povestească ce se află în acele „lumi” vizitate. Dar Iisus Hristos nu a fost un explorator al lumii de dincolo, ci Însuși Dumnezeu, Stăpânul cerurilor, al lumii văzute și nevăzute! Ceea ce El a povestit este absolut adevărat: Dumnezeu Însuși ne-a descris ceea ce urmează după moarte. Vrednic este de toată crezarea Domnul nostru!
Eu nu voi despica în patru firul pildei acesteia. Mă voi referi la un aspect foarte actual pentru noi, cei îndrăgostiți până la împătimire de confort, de comoditate, de lux, de viață bună..
Nu numai cei care se declară oficial atei, dar și noi, cei care ne declarăm oficial „creștini”, adică ucenici ai lui Iisus Hristos, iubim foarte mult viața comodă și îmbelșugată. Ne-am obișnuit atât de mult cu acest mod de a trăi, încât nu mai putem concepe o viață lipsită de comodități. Voi merge mai departe, afirmând că însăși natura noastră umană s-a schimbat în ultimele decenii. Un fel de mutație genetică ne-a transformat partea dinăuntru a ființei noastre, înclinând-o spre căutarea plăcerii și spre respingerea durerii. Dar în timp ce suntem atât de „milostivi” față de noi înșine, devenim din ce în ce mai indiferenți la nevoile fraților noștri mai săraci decât noi. Cum profețea Domnul acum două mii de ani, „dragostea multora se va răci”.
Cel mai ciudat este faptul că noi, așa-zișii „creștini”, suntem absolut convinși că în egoismul nostru ne putem câștiga mântuirea sufletelor! Adică în mințile noastre orbite de „tatăl minciunii, diavolul”, ne imaginăm pe noi înșine, care nu miluim nicicând pe nimeni, în Împărăția lui Dumnezeu, stând la bogata nuntă a Fiului de împărat Hristos alături de cei care s-au jertfit pentru ajutorarea celor aflați în nevoie! În mințile noastre îmbolnăvite de zgârcenie ne vedem laolaltă cu cei milostivi, cei care au săturat gurile cele flămânde ale săracilor!
Ei bine, aici intervine învățătura Mântuitorului sufletelor noastre, transmisă în această istorioară a bogatului fără nume care nu miluiește niciodată în viața sa pe săracul cu nume („anume Lazăr”). Bogatul acela care seamănă atât de mult cu noi înșine.. Vrem să știm soarta nemilostivilor? Vrem să știm soarta celor care își întorc privirile într-o parte, prefăcându-se că nu văd cerșetorii? Vrem să știm soarta celor care își astupă urechile ca să nu audă implorările plângăciose ale săracilor? O aflăm de la Domnul în această pildă: iadul!
Dragii mei, istorioara aceasta ne dă peste cap toate concepțiile noastre despre viață.. Și vă spun sincer: tocmai de aceasta m-am îndrăgostit de credința strămoșilor mei, pentru că am găsit în ea concepțiile unei altfel de vieți, unei vieți altruiste, milostive. Și mă bucur când aud că bogatul a ajuns în iad! Nu pentru că era bogat, ci pentru că era NEMILOSTIV! Căci știu că pot să ajungă și bogați în Rai, dacă vor împărți din belșugul lor cu săracii de care-i plină lumea, și tot la fel, știu că pot ajunge în iad și cei care au puțin, dar din puținul lor nu dau NIMIC NIMĂNUI . Și mi se pare că în această a doua categorie ne localizăm noi românii: oameni care se plâng mereu de prea-puținul pe care îl au, dar care nu dau niciodată nimic nimănui!
Ne place viața bună.. Foarte bine! Dar să ne pună pe gânduri sentința aceea a „Părintelui Avraam” din pildă: „Tu le-ai primit pe cele bune în viața ta, iar Lazăr pe cele rele. Acum SE CADE ca tu să le primești pe cele rele, iar Lazăr pe cele bune”! Știu, fiecare crede că nu DESPRE EL este vorba.. Că în privința lui lucrurile stau ALTFEL.. Dar aici este satana; aici este minciuna; aici este iluzia: ne credem fiecare excepții de la regulile lui Hristos și ne vom regăsi după moarte în acel iad fierbinte, întunecat și puturos!
Dragii mei, cuvintele Domnului se iau în serios! Vor exista excepții, bineînțeles.. Va mai închide Hristos câte un ochi la câte o încălcare a regulilor Sale, dar pentru cine? Pentru oamenii care se îndură și rup din bucățica lor: „FERICIȚI CEI MILOSTIVI, CĂ ACEIA SE VOR MILUI”!
Ajută-ne, Doamne Sfinte, ca să facem parte dintre aceștia, amin!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)
