Multe aș avea de scris.. Nu știu de unde să încep, câte am să vă învăț.. Problema este una singură: lipsa timpului. Mă dedic destul de mult timp poeziei, pentru că are logica ei poezia aceasta religioasă: vedeți, predica o citești o dată, spui: „Ce interesant..”, apoi o uiți. Dar poezia rămâne acolo, la suflet. O transmiți și altora, o lași moștenire.. O.., de ce nu a scris Luceafărul nostru mai multe poezii religioase?.. Mult a pierdut credința ortodoxă. Imaginați-vă că Eminescu ar fi scris cu geniul său poezii religioase, de slavă, de pocăință, de îndreptare a moravurilor.. Aur curat ar fi fost! Așa.. s-a apucat un amator ca mine să facă ceva. Intenția contează..
Acum ce vroiam să vă spun așa de urgent? Dragii mei, văd că lumea ÎNCĂ NU ÎNȚELEGE SENSUL SPOVEDANIEI! Au înțeles ortodocșii că sub epitrahil „te ușurezi”, dar n-au înțeles cu adevărat că aici este vorba despre o mare Taină: TAINA ÎMPĂCĂRII PĂCĂTOSULUI CU DUMNEZEU!
Nu mergem acolo, la Părintele duhovnic, doar ca să ne „ușurăm”, ci mergem ca să facem pace cu Dumnezeu. Adică? Imaginați-vă că cineva v-ar supăra la nesfârșit și ar zice mereu: „Iartă-mă”! La un moment dat, nu i-ați răspunde acelei persoane: „Bine, dar totuși.. nu-mi mai da motive ca să mă supăr!”?.. Adică să mă tot ofensezi și să-ți ceri scuze, ce fel de relație între noi poate fi aceasta?..
Tot la fel este în relația noastră cu Dumnezeu: când se merge la Spovedanie, se merge cu hotărârea de a renunța la acele fapte sau cuvinte prin care L-am supărat pe El! Dacă intri acolo la preot, știind că apoi te întorci ca să faci fără nici o ezitare păcatele de-abia mărturisite.. asta nu mai seamănă a împăcare cu Dumnezeu! Nu știu cât este de valabilă spovedania fără hotărârea schimbării vieții..
Asta vroiam să spun enoriașilor mei și m-am gândit că sfaturile ar fi utile tuturor.. Dumnezeu să vă dea o dată cu lacrimile de regret pentru cele făcute și hotărârea de a nu le mai face de-acum înainte.
Vă îmbrățișez! Preotul Sorin Croitoru din Italia (Mantova)
