Ulei și apă

0 159

Lumea asa cum o știam încetează să existe. Cu sârg și cu tenacitate, s-a pregătit un nou soi de oameni. Sunt oamenii care vor popula lumea nouă. Acest lucru a început prin 27, odata cu Antonio Gramsci, unul din cei mai importanți filozofi marxiști, în contextul actual, mai important chiar decat Karl Marx. Gramsci și-a dat seama ca doar printr-un lung marș prin instituțiile culturale, se poate instaura bolșevismul. Practic, prin infiltrarea în Universități în prima fază, mai apoi în toate centrele culturale și toate instituțiile culturale, se poate schimba modul de a gândi al oamenilor. Ceea ce s-a și întâmplat.

Asistîm deci, la o confruntare între omul rezistent la mizeriile turnate de cultura “oficială”- deși recomandată ca fiind “underground”, și la adepții- uneori fără voie- ai marxismului cultural. Nu este nimic nou, am avut de-a face în istorie cu zeci de revoluții care încercau același lucru. Unele au reușit, altele nu. Temele sunt aceleași. Ura împotriva bisericii, ura împotriva familiei, ura împotriva a tot ce ține mințile oamenilor cât de cât pe un drum drept. Mai binele este întotdeauna dușmanul binelui.

Privind de sus, lupta #rezist contra restului societății, nu are de fapt nici un fel de legătura cu România, sau cu opoziția, vezi Doamne, politica. Nu mai există opoziție politică în adevăratul sens al cuvântului, cum nu mai există politică în adevăratul sens al cuvântului. Asistâm la lupta între două lumi. Lumea veche, așezată , liniștită, bazată pe principii clar delimitate, și lumea nouă, care dorește progres cu orice preț, libertinaj cu orice preț, anarhie totală cu orice preț.

Pe lângă securitatea noastră, așa cum o știm, acționeaza acum alți băieți, mult mai educați, mult mai perverși și mult mai rafinați în metode. Vorbim de manipulare în masă, de o manipulare imbatabilă, la care încă nu se găsește antidot. Sunt însa sigur că mai devreme sau mai târziu, acest antidot va apărea, societatea în sine îl va inventa. Nici un regim nu poate dura o veșnicie, toate au căzut, și oamenii s-au întors la ale lor, la cele bineștiute, și certe. Oamenii, după anii unor regimuri, s-au întors spre familie, compasiune, credința în Dumnezeu, cultura proprie, obiceiuri, tradiție.

Unii dintre băieții din politica noastră, au făcut pactul, au trecut din tabara noastră, în tabara lor. Și aici nu mă refer la un partid sau altul, ci la noi ca popor, și ei ca revoluționari culturali. Băieții “deștepți” au primit asigurări că vor învinge în acest razboi surd. Așa au crezut întotdeauna. Au învins uneori dar nu pe termen lung. De fapt asta este durerea și disperarea acestor neo marxiști culturali. Ei știu bine că niciodată nu au reușit să șteargă pe de-a întregul memoria și lucrurile pe care oamenii le au adânc întipărite în ei.

Spre deosebire de Occident, unde de prea mult bine oamenii au ajuns captivi ai acestei diabolice mașinării, în România, mașinăria doar promite. Mașinăria știe că oricum mare lucru nu va da, și că la noi manipularea merge și doar cu promisiuni. Ni se promite: o țară ca afară! Libertăți pentru toată lumea. Prosperitate, progres, le-am auzit pe toate. Nu este nimic nou. Nici lupta în sine, nici propaganda, doar mijloacele. Sunt mai eficiente acum.

Românul, din păcate, nu toți, unii din ei, se lasă purtați de mrejele acestor vorbe dulci și bine meștesugite, de Fata Morgană unui belșug iluzoriu, fără să realizeze că acest belșug poate fi atins mult mai sănătos, fără ingerințe externe și fără a plăti prin încătușare ideologică și spirituală.

Peste toate acestea, vine bineînțeles banul. Este business prietenii mei dragi. Este vorba de bani și fonduri. Băieții vor banii noștri, munca noastră, timpul nostru. Pentru aceasta, folosesc cele mai perfide arme. Ei vin în numele: libertății, drepturilor omului, respectului, democrației…dar ce poate fi mai ușor decât să spui lozinci, cuvinte, nu te costă nimic!

Lupta între clase se ascute. Din nou, noi suntem chiaburii, numiți acum “asistați social”. Noi refuzăm colectivizarea. Noi refuzăm dărâmarea bisericilor. Noi refuzăm spalarea pe creier.Noi suntem medievaliștii ce nu dorim să muncim alături de proletariatul digital.

Am să redau acum un scurt fragment din Ziarul Opinia, din anul 1919, pentru a demonstra că ne lovim de aceleași idei perorate iar și iar și iar….

” …onoratul cler și-a pus la dispoziția manifestanților bărbile, odăjdiile și praporii.Luxul însă de-a avea la dispoziție un Dumnezeu cu un întreg stat major ar trebui plătit. Noi preferăm ca în birul nostru să se tocmească un profesor, nu un preot. Dorim deci separația Bisericii de stat. Căci nu admitem să se incurajeze prin contribuția noastră forțată- obscurantismul, renunțarea și spiritul de resemnare…. Îndărăt spre Evul mediu? Spre inchiziție? Suntem exasperați de teroarea în sacou și în tunică, nu mai putem suporta și teroarea în rasă….De ajuns. Bolțile Bisericilor apasă pe umeri neamul omenesc metaniile îl atrag la pământ…Vor trece pe străzi odajdii de muzeu, sceptre cu briliante, mitre…Vor trece cruci și patrafire. Vor trece bărbi. Oratori cu gesturi crânene își vor desface pieptul arătând mulțimii coasta lor însângerată- vor suge între dinți bureți cu oțet” M. Sevastos

(Paul Hitter)

Leave A Reply

Your email address will not be published.