Suntem atinși de sindromul dezbinării, conflictului între ideologii și uneori ne jignim, ne rănim. Fragilitatea tinereții poate vindeca lipsa de cordialitate a maturilor? Poate generația celor 100 de ani de România să vindece fuga din România a generației tinere? Suntem chemați să mărturisim că, deocamdată, singura instituție care ne cuprinde tinerețea în toate idealurile ei este Biserica, oricât de dificil le-ar fi unora să creadă acest lucru. Chemați să mărturisim unitatea unui Neam, știm că ea se naște din unitatea de Duh întru Hristos, Domn și Dumnezeu strămoșilor noștri și nouă. Asta nu înseamnă că nu ne bucurăm să fim oameni de știință ori profesioniști în domenii de graniță, că nu știm cu ce anume se consumă gândirea lumii moderne. Nu, Hristos nu ne încurcă în a fi oameni. Ne obligă ca omenia noastră să fie lucidă, realistă, o omenie legată de motivația Învierii. Oare ce mai înseamnă asta pentru lumea în care trăim? Cum se leagă Unitatea unui Neam de Învierea lui? Dumnezeu, contemporan cu noi, cu fiecare generație altfel doar în ce ne privește, ne aduce aminte că suntem oameni numai în măsura în care nu uităm să fim bucurie unii altora.
Sibiul, în această toamnă a Centenarului Românesc, va încerca să aducă aminte tineretului că Dumnezeu este Bucurie, Unitate, Sfințenie și că Liturghia este un Dar prin care toate acestea se restartează în conștiințele noastre. Nu știm încă nimic din ce poate fi toamnei ce vine bucurie. Știm doar că Tânărul cel dintâi chemat la întâlnire cu tinerii Ortodoxiei este El, Dumnezeul nostru Înviat. Asta va face toată Bucuria posibilă!
Pr. Constantin Necula
