Nebunia ca stare de fapt și țara anchilozată

0 328

Haideți să vedem ce a vrut să spună piesa aceea de la Cluj de la festivalul LGBTQI+, cu actorii semiîmbrăcați în călugări ortodocși, care mănâncă ceapă peste o icoană reprezentându-l pe Mântuitorul Hristos.

Ei vor să zică așa: degeaba poartă călugării haina monahală, că ei sunt „luptați” de aceleași păcate trupești (de aia sunt doar semiîmbrăcați, și goi de la brâu în jos). Asta e marea descoperire? Serios?? Păi asta e descoperirea creștinismului încă de la începuturile sale. Despre Sfânta Maria Egipteanca, o fostă prostituată convertită la Hristos, se spune că a petrecut 47 de ani în deșert în rugăciune și pocăință, iar la sfârșit încă se lupta cu aceleași porniri și ispite carnale. Patericul Egiptean este plin de exemple despre cum duc călugării din pustie această luptă – mai grea decât lupta cu foamea și cu setea; așa cum același Pateric este plin de exemple despre mari călugări cu viață sfințită care se prăbușesc de pe scara virtuților deoarece cad pradă aceluiași păcat. „La sfârşitul veacului călugării vor fi ca mirenii, iar mirenii vor fi ca dracii” e o proorocire tot din Patericul Egiptean.

Și ca să citez și un teolog modern: „În anii 1960 s-a produs un eveniment cu totul ieșit din comun, la o amploare fără precedent în istorie. Se poate spune că în cei 20 de ani care au trecut între anii 1960 și 1980, standardele normative anterioare cu privire la sexualitate s-au prăbușit în întregime, și o nouă normalitate a apărut, care între timp a fost și ea supusă unor numeroase încercări de distrugere.” Pasajul îi aparține papei emerit Benedict al XVI-lea, care vorbește despre „prăbușirea mentală” provocată de Revoluția sexuală din anii 1960. Aceasta a dus, conform lui Benedict al XVI-lea, la o „prăbușire pe scară largă” a viitoarei generații de preoți; însoțită de o prăbușire a teologiei morale creștine.

Cu alte cuvinte, lupta pe care o duceau, în primele veacuri, Maria Egipteanca și mulți alți sfinți creștini – desfrânate convertite întâlnim chiar în paginile Evangheliei – s-a intensificat foarte mult, în ultimele șase decenii. Iar cei care poartă haina clericală sau monahală sunt în mod special „războiți”, prin natura exigențelor înalte la care se raportează, prin ura dintotdeauna a vrăjmașului, dar mai ales prin spiritul vremii descris și de Benedict al XVI-lea.

Așadar, ce au descoperit acești „artiști” de la Cluj, în afară de apa caldă și mersul pe jos? Ei îi acuză pe monahi de ipocrizie, dar este ipocrizie să faci astfel de acuzații fără să cunoști sau să prezinți exact contextul descris mai sus (dacă tot vrei să vorbești despre monahi – se presupune că stăpânești subiectul). Este ipocrizie să faci astfel de acuzații mai ales când tu reprezinți și întărești exact acel spirit al vremii rezumat în „prăbușirea mentală” (și morală) despre care vorbește Benedict al XVI-lea. Și este ipocrizie să îi acuzi pe monahi de s0d0mie de parcă mai ai puțin și ai cere reintroducerea faimosului articol 200 din Codul Penal care incrimina h0m0sexualitatea – în timp ce tu militezi pentru „eliberare sexuală” pentru toți.

Închei printr-un alt exemplu, ceva ce s-a întâmplat, în 2015, la un alt „gay pride”, în Sao Paulo, în Brazilia. Și această punere în scenă se voia tot un „happening” artistic cu un mesaj penetrant și subtil. „Fotografii despre pângărirea unor simboluri și icoane creștine la paradă au circulat peste tot în mass-media braziliană și în rețelele de socializare. Imaginea ofensatoare care primește cea mai mare atenție este cea a transsexualului Viviany Beleboni care stă dezbrăcat pe o cruce cu un semn pe care scrie «Ajunge cu homofobia». Alte imagini de la aceeași paradă arată și alte exemple unde simbolurile creștine sunt pângărite. O fotografie prezintă două lesbiene pe o cruce, care se sărută pe buze. O alta arată doi oameni, un bărbat și o femeie, care stau dezbrăcați, așezați cu fundurile pe un morman de crucifice, cu icoane care le acoperă organele genitale. Alte imagini arată bărbați dezbrăcați care sparg icoane de asfalt, și un transsexual dezbrăcat într-un dans lasciv în fața unei biserici.”

P.S. În Brazilia, după aceste „happeninguri” artistice s-a votat o lege împotriva „cristofobiei”. În România, Legea cultelor 489/2006, art. 13, alineatul 2 arată că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.” În sfârșit, un comentariu făcut pe Facebook de faimosul jucător brazilian Leo Moura, după „happeningul” de la gay pride-ul brazilian: „Ce trist este să vezi aceste imagini. Ce legătură are Iisus cu lucrurile astea? Ce bătaie de joc! Ce lipsă de respect, Dumnezeule mare!”

Cătălin Sturza

Leave A Reply

Your email address will not be published.