Afirmații, inflamații, declamații! Ipocrizia de pe sticlă!…
România eliminată de la Euro. Așa! Și?!… Vă miră? Pe mine personal, nu. Sunt convins că mulți alți români de bun simț, care iubind sportul urmăresc competițiile din sfera acestuia cu interes, nu au căzut nervos sau psihic și nici nu au făcut o dramă din lamentabila prestație a echipei naționale. Dacă nu mă credeți, atunci întrebați-i pe cei care nu pun pe masă decât poza pâinii. Sunt lucruri mai importante decât ratarea unei calificări sau o înfrângere rușinoasă, chiar dacă sportul aduce bucurie în sufletul românului aflat la limita supraviețuirii, căci despre această categorie făceam referire când pomeneam despre ”poza pâinii”. Mi-am propus să nu scriu acest editorial până nu-și potolesc puțintel revolta marile personUlități care-și dau cu presupusul pe televiziuni. Am certitudinea că ne-am obișnuit cu toții să remarcăm faptul că românul este priceput la toate, cu preponderență la politică, fotbal și femei (cea din urmă categorie intra în apanajul bârfei tagmei masculine). Însă valul de ipocrizie revărsat pe televiziuni și în presa scrisă mi-a produs reacția pe care tocmai o citiți.
De la Tolontan și Ioanițoaia, până la tandemurile Badea-Gâdea sau Bogdan-Chioțea, toți intoxicații au emanat știința antrenoratului, cea a jucatului (deși poate nu au lovit mingea vreodată dincolo de curtea școlii) și mai ales, trăirea lacrimogenă a patriotismului întârziat. Tolontan scria pe blocul personal (și de vină pentru ”celebritatea” lui sunteți voi cei care îl distribuiți fără discernământ, doar pentru că vi se pare vouă că dă bine) ”E stare de șoc în țară”. Domnului Tolontan îi transmit cu toată gingășia de care sunt capabil: ești un imbecil notoriu! În ”apărarea” mea, vizavi de afirmația făcută anterior, îl întreb pe același cronicar sportiv, mai celebru decât letopisețul Ureche: ți se pare cumva măi dragă jurnalistule, că după dezvăluirile matale din Gazeta Sporturilor, cu privire la mizeriile și ”crimele” câtorva ”români de bine” de la Hexi Pharma, aceeași țară era în stare de șoc? Dacă atunci României nu i-a ieșit mimarea stării de șoc, nu văd de ce i-ar fi reușit acum, mai ales că prestația mediocră a naționalei noastre a ”oferit” românilor câteva infarcturi de care foarte probabil nu am aflat încă, o nimica toată pe lângă câți români or fi crăpat de-adevăratelea prin spitale datorită dezinfectanților mătrășiți. Și-ți mai spun una Tolontane: înainte de tine, mai dragă geniule, cu vreo trei ani, a scris despre acest subiect unul de la Cluj, tot jurnalist, pe numele lui Cosmin Puriș, doar că nefiind celebru ca domnia ta, ancheta lui a trecut neobservată!
Mă opresc acum la întârziații de serviciu ai nației, cuplul Badea-Gâdea. Nu spun despre ei astfel pentru că fac emisiuni la ore târzii, ci pentru că atitudinea și prestația lor presupus jurnalistică este un blestem pentru neamul românesc, căruia cu greu îi poți găsi un descântec, pentru că prostia manipulatoare nu are leac nicăieri în lumea noastră. Ferice de cei păcăliți cu Antena3! Eu nu-i urmăresc, însă întâmplarea a fost să dau peste ei trecând pe lângă camera socrilor mei, care aveau televizorul fixat pe A3 și astfel am avut parte de încă un spectacol al prostiei, în toată grandoarea desfășurării ei. Numai aberații am auzit. Zău dacă îi voi înțelege vreodată pe cei care urmăresc acea televiziune! Nu doresc să insist asupra lor, mai ales că mai avem un contemporan cu ei și cu noi, unul de mare calibru, pe numele lui de botez, Chioțea Dorin, de pregătire medic, fost cronicar sportiv pe la Prosport și acum mare deschizător de zile prin matinalul Realitatea TV. Pentru mine a fost un chin în cei patru ani când intram pe matinalul radio după primele lui impresii zilnice și apoi să-l mai aud în mașină încă o oră după ce finalizam matinalul radio de la Cluj. Oricum nu este el cel mai vinovat pentru lipsa lui de decență din atitudinea lui de mare lup moralist, este vina celor care-i permit exprimarea publică, însă cei care-i oferă această posibilitate au un caracter mult mai îndoielnic decât cel al fostului cronicar sportiv, Dorinel. După meci, pe la unu și jumătate dimineața, singurii care mai aveau chef de scandal și revoltă în puterea nopții, erau R. Bogdan, Chioțea și unul care oricum vorbea și zâmbea, tot colțurile gurii în jos le avea, semn că s-a născut dezamăgit. Nu-i rețin numele acelui fecior și nici nu-mi doresc, însă dacă sunteți curioși căutați jocurile de putere ale realității tv (intenționat nu am folosit majuscule) din ziua meciului cu Albania. Chioțea?!… ca el în diminețile lui de glorie, un demagog sinistru, însă cel mai mare ipocrit al tuturor timpurilor rămâne Rareș Bogdan. Nu fac și nu voi face niciodată un act de glorie pomenindu-i numele, însă sunt momente în care efectiv mi-e silă de mine dacă mai tac. Îl aud pe iubitorul României pomenind despre ”generali de carton”. Clar făcea referire la Iordănescu, însă în acel moment mi-a venit să pun mâna pe telefon și să-i trimit un mesaj scurt: ”Ipocritule!”. Vorbea Rareș al vostru despre generalii de carton cu o nonșalanță lăcrimoasă demnă de Bambi, uitând de ”prietenia” lui cu generalul nimănui, pârâtul acela care nu a avut niciodată o armată, nici măcar atunci când a păstorit abuziv Ministerul Administrației și Internelor, Gabriel Oprea, cel care l-a susținut pe filfizonul Burleanu la conducerea Federației Române de Fotbal, cel care a păstorit instituții de învățământ superior din categoria celor care acordau diplome și doctorate, ”fără număr!”!
Din respect pentru cei care mai au o brumă de bun simț în țara asta, mă opresc. Avem despre ce vorbi oameni buni. Avem un Brexit, despre care circulă informații specifice unei intoxicări generale. Voi insista în perioada următoare asupra referendumului britanicilor din 23 iunie, cel cu privire la ieșirea sau rămânerea în structura europeană pe care tocmai ei au gândit-o și inițiat-o (alături de Franța, Germania și țările BeNeLux), despre solicitarea retragerii adeziunii la UE a Elveției și impactul asupra României în cazul unei iminente destrămări a UE (acum mai contează doar timpul în care se va întâmpla acest lucru), pentru că aderarea României la structurile mult prea costisitoare, după destrămarea acestora, ne vor lăsa goliți de putere și cu o economie distrusă sau vândută unor concernuri internaționale; vom fi precum puii de Gostat de pe vremea primului împușcat!