Despre populism şi U.E.

0 143

Populism – Atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia. Este o atitudine socio-politică, adesea conjuncturală sau demagogică, urmărind câștigarea simpatiei populare. Ce s-a întâmplat în Marea Britanie este un rezultat al populismului spun cei mai mulţi pro Uniunea Europeană, dar straturile problemei sunt mai multe. Vorbeam de astfel de reacţii într-un articol precedent şi despre câteva din lucrurile ce duc la asemenea deznodământuri. Adăugăm la lista de motive menţionate la momentul respectiv, atitudinea politicienilor britanici, care de aproximativ 20 de ani au promovat un discurs neprietenos la adresa Uniunii Europene (agresiv pe alocuri), inclusiv cei care au fost în tabăra pro U.E.

Brexitul reușit este rezultatul unui discurs xenofob şi naţionalist; ultima dată când aveam parte de asemenea discursuri, lumea era împărţită şi se afla în pragul unui război mondial. Nu pot însă să ignor unde acest discurs face puncte în defavoarea celui păciutor şi unificator al U.E. Unul dintre argumentele cele mai solide ale acestei tabere, asupra căruia m-am oprit, este cel al îndepărtării puterii de decizie de la populaţie. Votanţii aleg politicianul X să îi conducă; îl investesc cu putere decizională (că doar de acolo vine puterea unui stat) – totul O.K. până aici, cei mai mulţi sunt de acord cu acest mecanism democratic. Disensiunile şi dezbaterile apar atunci când politicianul X cade de comun acord cu politicienii Z şi Y din alte ţări să creeze o uniune, care să fie o versiune a mecanismului naţional, dar la scară internaţională. Asta presupune cel puțin crearea de instituţii de execuţie și legiferare. Politicianul X, după aderarea la această uniune, cedează o parte din puterea cu care a fost învestit în favoarea organismului suprem (care nu are toate funcţiile alese prin vot direct). Entitatea creată va decide că toate regulile se aplică la fel pentru toţi terţii, iar acest lucru poate contraveni intereselor naţionale. Şi lucrul cel mai periculos este îndepărtarea puterii de decizie din mâinile oamenilor.

O să fiu contrazis, sunt sigur! Şi o să mi se spună că acei oameni sunt aleşi de către electorat, deci decizia este tot a mulţimii, dar nu aici este problema. Problema este că pe lângă faptul că Uniunea Europeană are un sistem birocratic lent şi neperformant, nu are gradul de reprezentativitate necesar pentru a lua astfel de decizii. Alte aspecte care mă fac sceptic la viitorul acestei entităţi sunt excepţiile, dublele standarde aplicate statelor. Marea Britanie este un astfel de stat care a beneficiat de reguli speciale încă de la început. În momentul în care pretinzi că ai o uniune, prima regulă a unui astfel de demers este că toţi terţii au aceleaşi obligaţii şi drepturi. Era sortită pieirii de la început.

Tabăra pro ieşire a britanicilor a mai punctat cu discursul resurselor în raport cu valul imigraţionist. Marea Britanie şi chiar Europa, nu au resursele necesare să susţină valurile de imigranţi. Fac un exerciţiu de imaginaţie şi mă gândesc la următoarea situaţie: SUA şi-a dovedit neputinţa în a stabiliza zona Orientului Mijlociu (sursa principală a imigranţilor), ba chiar a înrăutăţit lucrurile. Fracţiunea care promite stabilitate şi oprirea fluxului de oameni spre Europa este cea condusă de Moscova. Încet, dar sigur, în mentalitatea europenilor o să se înfiripe sentimente de frică şi repulsie la adresa valului imigraţionist, iar politicile lui Putin vor deveni o soluţie. Adăugăm în context şi o eventuală victorie a lui Donald Trump peste ocean. Acelaşi Donald Trump care spunea că pentru SUA este costisitor să ţină efective militare atât de mari în Europa şi Orientul Mijlociu. Dacă se va întâmplă asta, vidul de putere va fi ocupat de Rusia.

Întorcându-ne la populism trebuie să subliniez, după cele menţionate mai sus, că trebuie limitat, scos dacă se poate din cutumele clasei politice. Eliminarea pas-cu-pas a condiţiilor ce ar putea duce la astfel de manifestări trebuie pusă în efect cât mai repede dacă vrem să nu reintroducem obligativitatea limbii ruse în şcoli. Aştept cu nerăbdare reacţiile liderilor europeni în urma acestor evenimente. Tot cu nerăbdare aştept momentul când electoratul României o să sancţioneze actele de populism prin vot şi să le elimine de jos în sus dacă invers nu se vrea/poate.

Leave A Reply

Your email address will not be published.