Dragi ai mei cititori, pentru divertisment, joacă şi chiar mai mult, am inventat două personaje care au să vă treacă pragul din când în când, împărtăşindu-vă nedumeririle, bucuriile şi tristeţile lor. Sper să devină personaje cuprinse în emisiuni distractive de televiziune sau de teatru. Să le urăm baftă celor doi : Almete şi Zenovia. Haideţi să-i urmărim…
Almete şi Zenovia – Căsătorie în pericol.
-Măi Zenovia, mă fată, de când ne ştim noi ? Da mie, zi-mi-o pe-aia bună, că ştii că nu rezist la tertipuri. De niciun fel. Mă ştii…
-Apăi măi Almete, io nu ştiu ce-s alea tertipuri, sau cum le-o zice, dar avem vreo trei luni şi ceva de când ne cunoaştem şi aproape două luni, poate şi ceva, de când ne-am luat.
-Fă, te rog, nu fi tâmpită, lasă ceva-ul ăla…Şi zi aşa, trei luni, două luni. Două luni şi ceva, ă… ?
-Păi cam da măi Almete, cam da.
-Şi bine fă în astea două luni, două luni poate şi ceva, da’ mie să-mi spui drept şi fără păcat cum m-a învăţat tata să ascult, noi ne-m iubit fă ?
-Păi da, ne-am iubit. Ne-am iubit de două ori pe săptămână, aşa cum te-a învăţat bietul taică-tu, lunea şi joia, da’ numai ziua, că noaptea ai zis că coboară diavolii şi mă poate răpi.
-Şi ce fă, n-a fost de-ajuns ? Ce voiai să te-ncolăcesc în fiecare zi, în fiecare clipă. De unde ?
-Nu Almete, io n-am vrut nici atât. Poate, doar puţin. Tu ai văzut cum mă ţineam de uşă…
-Te ţineai, te tot ţineai că-ţi plăcea căţeaua dracu’. Îţi plăcea şi te ţineai, că era bine. Curvă afurisită…
-Bine, dar…
-Niciun dar, te-am simţit, te-am simţit că-mi doreşti trupul. Nefericito…
-Păi bine, dar..
-Niciun dar, eu nu de-aia te-am luat să ne…zbenguim tot timpul, să ne facem de râs în faţa tuturor celor care văd că nu prea ieşim din casă, io te-am luat, cum m-a învăţat tata, să-mi fii soţie credincioasă, netrebnico.
-Da-ţi sânt măi Almete, jur…pe ochii copiilor mei, na
-Care copii fă, că n-ai, juri strâmb nenorocito. O să vedem, o să vedem noi, ce se întâmplă. Io acuma, făi Zenovia mă-ndoi că ai fost fată mare. Tare mă-ndoi Zenovia, şi mă ştii..
-Almete, eşti nebun, dar cearceaful…
-Cearceafu’ ăla minte, îl ai de la mă-ta decând a fost cu tac-tu. Minte şi l-am simţit, draga mea Zenovia. Simt tot. Doar mă ştii…
-Păi cum măi omule, bătute-ar Dumnezeu ?
-L-am mirosit io aşa, da’ l-am simţit când mi-a zis Ion a lu’ Pană că a fost fals, că a fost al mă-tii.
-Păi bine mă Almete, mama s-a gătat cu tata mai devreme decât noi.
-Ştiu da’ mie mi-a spus Ion, Ion ală a lu’ Pană că au păstrat cearceaful, care şi mă-ta îl avea de la mă-sa.
-Doamne iartă-mă, şi tu l-ai crezut ?
-Păi, pe cine să cred fă ? Că io cu el mă duc la crâşmă şi cu el mă-mbăt ? S-o cred pe mă-ta sau pe tine ? Două curve ?
-Bine da’, io te iubesc.
-Aha, când ai început şi la ce oră ? Trebuie totuşI să fac o anchetă. De ce m-ai iubit, pentru care motive şi în ce moment ? Cu mine, Zenovia, nu merge aşa, nu merge, sunt dat dracului şi tu ştii…
-Bine, dar…
-Dă-l dracului de dar, niciun dar, suntem în anchetă şi nu există niciun dar. Când a început totul ? Da’ mie să-mi spui că altfel dracii te ia, şi mă ştii… Nefericito !
-Păi, n-a început nimic.
-Cum fă n-a început când nici acum nu s-a terminat ?
-Ce să se termine ? Ce să înceapă ? Bărbate, tu ai bolânzit ?
-Ah, eu am bolânzit, eu care caut numai adevărul, cum m-a învăţat tăticul meu. Eh bine, stai acolo, nu te apropia, stai acolo, că mă ştii, mă ştii că sunt cu anumite ţâfne. Dacă trebuie să anchetă, anchetăm, ce crezi tu că numai Poliţia ştie să facă anchetă ? Va continua
(Dan Minoiu)
