Dacă n-ar fi existat creștinismul, aș fi fost cu siguranță un budist. Știți de ce? Budiștii ăștia, care n-au un dumnezeu al lor (Buddha e doar un propovăduitor de principii morale, nu-i o zeitate), au ca temelie a vieții pacea și armonia cu tot ceea ce îi înconjoară. Să nu deranjezi un fluture de pe o petală de floare, un țânțar care ți s-a așezat pe mână, un gândăcel care traversează curtea.. Ce frumos!
Budiștii știu să vadă armonia și frumosul din lume. Morala lor este centrată pe respectarea a ceea ce ai primit de la natură. Bineînțeles, și ei cred în buna-înțelegere dintre oameni, altfel cum s-ar putea trăi în armonie?..
Filozofii greci au ajuns prin meditație la cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu (Logosul). Budiștii au ajuns la înțelegerea armoniei dumnezeiești din lume. Ei nu au înțeles însă, nefiind luminați de către Duhul Sfânt, că armonia aceasta este doar imaginea Dumnezeirii reflectată în mințile și în inimile noastre.. Ei au numit armonia „Dumnezeu”. Au confundat reflexia Realității cu Realitatea însăși. Pentru că mintea omului este neputincioasă dacă nu o luminează Dumnezeu. Ceea ce zicea Domnul Hristos lui Petru: „Fericit ești tu Simone, fiul lui Iona, că NU TRUP ȘI SÂNGE ȚI-AU DESCOPERIT ȚIE ACESTEA, CI TATĂL MEU CARE ESTE ÎN CERURI”. Trupul și sângele au limite serioase în cunoașterea realităților spirituale..
Vă spuneam că mi-ar fi plăcut să fiu budist, dacă nu ar fi existat credința în Hristos. Dar era așa, o vorbă, care sublinia apropierea budismului de creștinism. Pacea sufletească a călugărilor tibetani seamănă foarte mult cu liniștea lăuntrică a călugărilor creștini. Aceasta pentru că monahii sunt lucrători ai păcii și ai smereniei. Totuși credința creștină este apogeul gândirii și al trăirii umane. Cu mintea se ajunge până la tronul Sfintei Treimi, cu inima se ajunge până la dragostea de Dumnezeu și de aproapele..
Omul nu este văzut în creștinism doar ca o parte dintr-un întreg perfect armonizat, ci este mult mai mult: este icoana miniaturizată a Creatorului.. Dumnezeu devine Om, iar omul Îi devine frate lui Dumnezeu. Și devine fiu al Celui Care nu S-a întrupat, adică al Tatălui. Armonia Universului este icoană a armoniei Împărăției (încă) nevăzute a lui Dumnezeu.. Totul este sublim în creștinism! Ce norocoși suntem că ne-am născut într-o zonă a Globului cu o tradiție creștină atât de puternică..
Budiștii ar putea să devină creștini foarte ușor: ei nu ar trebui să renunțe la nimic din ceea ce au; ar trebui să primească doar ceea ce le lipsește. Știu că nu le lipsește puțin, dar au devenit creștine triburile barbarilor germanici din Evul mediu, cu atât mai mult niște oameni atât de fini și de pașnici cum sunt ei, budiștii..
Ce frumos ar fi dacă și noi, creștinii, am respecta poruncile Domnului nostru Iisus Hristos.. Dacă am deveni măcar niște oameni pașnici și în armonie cu Universul, ca budiștii..
Domnul să ne ajute!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
