Recent, unul din personajele care conduc din umbră lumea și artizanul multor crize majore din diferite colțuri ale lumii, George Soros a ținut să întocmească la rândul său un plan pentru Europa și statele ei potrivit căruia în fiecare an, un milion de migranți din Africa și Orient să fie integrați în societatea civilizată a UE. Cum este dificil pentru cei din Orientul Mijlociu să se obișnuiuască cu ajutoare sociale de câteva sute de euro sau salarii modeste este clar că principala țintă a corporațiilor internaționale este forța de muncă africană care nu este pretențioasă la salarii.
Comentatorii internaționali care au analizat această criză migrațională fără precedent spun că dorința bolnavă a corporațiilor de a câștiga cât mai mulți bani prin eliminarea forței de muncă scumpă este o țintă care va fi atinsă în cel mai scurt timp. Iată mai jos, planul lui Soros pentru Europa.
”Uniunea Europeana trebuie să accepte responsabilitatea pentru lipsa unei politici comune în materie de azil, care a transformat afluxul crescând de refugiați din acest an dintr-o problemă gestionabilă, într-o alta criză politică. Fiecare stat membru se concentrează egoist asupra propriilor interese, adesea acționand împotriva intereselor altora.
Această panică a fost instalată în randul solicitanților de azil, al publicului larg și al autorităților responsabile cu legea și ordinea. Solicitanții de azil au fost principalele victime.
UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde crizei, care are nevoie de o guvernare eficientă asupra fluxurilor de solicitanți de azil, astfel încât acestea să aibă loc într-un mod sigur, ordonat și într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzator, planul trebuie să se extindă dincolo de frontierele Europei.
Deoarece originea crizei actuale este Siria, soarta populației siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nici alți solicitanți de azil și migranți nu trebuie uitați. În mod similar, un plan european trebuie sa fie însoțit de un răspuns global, sub autoritatea Națiunilor Unite și implicând statele sale membre.
Iată cele șase componente ale unui plan cuprinzător:
– În primul rând, UE trebuie să accepte anual cel puțin un milion de solicitanți de azil pentru viitorul previzibil. Și, pentru a face acest lucru, trebuie să împartă povara echitabil – un principiu pe care majoritatea calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul din 23 septembrie.
UE ar trebui sa ofere 15.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil în fiecare primii doi ani pentru a contribui la acoperirea costurilor locuințelor, a asistenței medicale și a educației, și pentru a face acceptarea refugiaților mai atrăgătoare pentru statele membre.
– În al doilea rând, UE trebuie să conducă efortul global de a oferi finanțare adecvată Libanului, Iordaniei și Turciei pentru a sprijini cele patru milioane de refugiați care trăiesc în prezent în aceste țări. Până în prezent, doar o parte din finanțarea necesară a fost realizata. Dacă sunt incluse educația, formarea și alte nevoi esențiale, costurile anuale sunt de cel putin 5.000 de euro pe refugiat sau 20 de miliarde de euro.
Ajutorul UE acordat astăzi Turciei, deși dublat recent, se ridicaă la doar un, 1, miliard de euro. În plus, UE ar trebui, de asemenea, să contribuie la crearea unor zone economice speciale cu statut comercial preferat în regiune, inclusiv în Tunisia și Maroc, pentru a atrage investiții și pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât și pentru refugiați. UE ar trebui să facă un angajament anual cu țările din prima linie de cel putin 8 până la 10 miliarde de euro, soldul provenind din Statele Unite și din restul lumii. Acest lucru ar putea fi adăugat la suma bonurilor pe termen lung emise în sprijinul solicitanților de azil din Europa.
– În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat să creeze o singură agenție pentru azil și migrație, și eventual o singură unitate de supraveghere a frontierelor. Mozaicul actual de 28 de sisteme separate nu funcționează: este costisitor, ineficient și produce rezultate inconsecvente în ceea ce privește determinarea persoanelor care se califică pentru azil. Noua agenție ar eficientiza treptat procedurile; stabili reguli comune pentru ocuparea forței de muncă și antreprenoriat, precum și beneficii consecvente; și să dezvolte o politică eficientă, care să respecte drepturile de returnare pentru migranții care nu se califică pentru azil.
– În al patrulea rând, trebuie să fie stabilite canale sigure pentru solicitanții de azil, începând cu aducerea acestora din Grecia și Italia în țările lor de destinație. Acest lucru este urgent pentru a calma panica. Următorul pas logic este de a extinde căile sigure către regiunea din prima linie, reducând astfel numarul migranților care fac trecerea periculoasă prin Marea Mediterana.
Dacă solicitanții de azil au o șansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, este mult mai probabil să rămână acolo unde sunt. Acest lucru va necesita negocierea cu țările de frontieră, în cooperare cu Agenția ONU pentru refugiați, a unor centre de prelucrare – cu prioritate pentru Turcia. Măsurile operaționale și financiare elaborate de UE ar trebui să fie utilizate pentru a stabili standarde globale privind tratamentul solicitanților de azil și al migranților. Aceasta este a cincea parte a planului global.
– În cele din urmă, pentru a absorbi și integra mai mult de un milion de solicitanți de azil și migranți pe an, UE trebuie să mobilizeze sectorul privat – ONG-uri, grupuri de biserici și întreprinderi – pentru a acționa ca sponsori. Acest lucru va necesita nu numai o finanțare suficientă, ci și capacitatea umană și logistică de a se crea o armonie între posibilii sponsori și migranți. Exodul din Siria sfâșiată de război nu ar fi trebuit să devină o criză.
Să nu uităm că premierul maghiar Viktor Orbán a elaborat de asemenea un plan de șase puncte pentru a aborda criza. Planul său, care subordonează drepturile omului solicitanților de azil și migranților la securitatea frontierelor, amenință să împartă și să distrugă UE prin renunțarea la valorile pe care a fost construită și prin încălcarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană de azil cu adevărat reală, care va pune capăt panicii și suferinței umane inutile”.
(Traducere realizată de Karen Smith)
