Dizidența nu este un lucru plăcut neapărat, dar este o fază prin care mulți artiști au trecut sau trec. Mă rog, în ziua de azi, avem de-a face cu un alt soi de artist, artistul care știe exact ce trebuie să spună și ce nu, și alege să nu spună decât ce știe că este bine să spună. Noul soi de artist este docil, mânat mereu de interes, fără suflet, fără păreri proprii, un executant tacit. Eu spun de obicei ce nu trebuie să spun, iar asta se lasă cu urmări, bineînțeles. Sunt blocat, închis, cenzurat, și nu doar în online. Să vă povestesc ultima experiență din Dizidența mea.
Cu aproximativ două săptămâni în urmă, primesc un telefon de la o prietenă, angrenată în lumea artei contemporane. Mă întreba dacă am auzit de Lavacow. Auzisem. Lavacow este un brand dezvoltat de către Artmark din câte știu. Un soi de casa de licitatii online, care lucrează și afară, în Londra mi se pare. Bon. Cunoștința mă întreabă dacă aș colabora cu Lavacow, știind că am rețineri în a colabora cu Artmark. Răspund totuși afirmativ. Mi se comunică apoi, că există un cumpărător căruia îi plac lucrările mele mult, și că ar dori să achiziționeze un tablou, dar că această tranzacție trebuie să se desfășoare prin Lavacow. Nici o problemă. Mi se cer cateva lucrări, le trimit pe mail, primesc confirmare de primire și mi se spune că voi fi contactat telefonic de către cei de la Lavacow pentru detaliile acestei tranzacții. Booon. Trece o zi, trec două, trec trei, mie deja îmi era clar ce se întâmplă. După 2 săptămâni, adică azi, primesc acest mail, din fotografia de mai jos.
Ce s-a întâmplat? Pot să bănuiesc.
Profesionalismul celor de la Lavacow, este cum îl vedeți. Practic, nu contează că ei pierd un client, și automat bani, pentru ei contează mai mult să mă “lucreze” pe mine. Deci, cineva de la Lavacow a zis: cine mă, Hitter ala? Nu domne! Îi dăm la cap! Nu trebuie să se ridice! Hahahha. Va dați seama cu ce personaje mici avem de-a face? Lumea artei este populată de astfel de mici decidenți. Domne, ei au impresia că este o maaare șmecherie să apari pe Lavacow, ai -vezi doamne- cotă! Adică vinzi cu banii la vedere, poate fi oricand vazuta tranzactia online, și domnee de atunci încolo, nu mai ești doar artist, ești artist “consacrat”. Prrrrtzzz. Sunt convins că persoana care dorește să achiziționeze lucrarea-lucrările, va lua legatura cu mine în privat, și voi vinde fără Lavacow.
Este însa foarte interesant modelul de Business al Lavacow. Eu credeam că ideea lor este să vândă și să facă bani. Se pare că nu așa funcționează afacerile! Eu vând oricui, #rezistent, sau pesedist, maoist sau titoist, ceaușist sau progresist. Care sunt adevăratele criterii după care se ghidează de fapt ei? Asta ar fi interesant de aflat.
Părerile mele, politice sau nu, deranjează. Cum spune prietena mea, “sunt unii care nu au loc de mine”. Păi da, pentru că mai toți din “lumea artei” sunt dragă #Rezist. Iar eu, un Pesedist, Rus, Nazist, Neolegionar, KGBist, sunt pus la index. Eu nu am ce sa caut în “lumea bună”. Hahahah! Uite unde erau democrații de serviciu. Openminzii care nu-i așa, sunt pentru drepturile omului, libertate și alte chestii frumos colorate. Nu știu dacă decizia a venit de sus, de la deținătorii Lavacow, sau, ca într-un roman de Kafka, un middle man neimportant a decis ca eu nu trebuie sa mânjesc draga reputatie a acestei respectabile case de licitații. Oricum ar fi, mi se rupe! Citiți-mi pe buze: MI SE RUPE!
Prefer sa nu vând prin voi, dar să îmi mențin poziția și părerile. Eu sunt Artist, dar sunt și om. Omul din mine, are părerile și ideile pe care le are. Am văzut mulți artiști care nu sunt oameni și nu le este prea bine. Am văzut însă mult mai mulți oameni, care nu sunt poate artiști, dar au rămas oameni, și le este foarte bine. Prefer să fac parte din categoria a doua. Mă bucur sa fiu cenzurat , și să fac parte din Dizidență.
Ce uită acești băieți, este că am mai trecut prin asta, noi ca popor, acum 30-40 de ani. Ei uită că astfel de povești, cum este asta a multiculturalismului, a progresismului impus cu toate mijloacele, au întotdeauna același sfârșit. Vor cădea. Dizidența, dizidenții, sunt un semn foarte clar ca sfarsitul lor este aproape. Începem să fim NOI vs EI. Și aici întotdeauna se împute treaba.
Pentru că…eu nu sunt doar eu. Eu sunt eu, plus familia, plus prietenii, plus cei care mă admiră, plus….se strâng zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Și ca mine sunt deja tot mai mulți. Nici nu mă mai miră, dacă până și pe cei din formația de rap La Familia i-au pus la index și i-au batjocorit în toate felurile pentru că nu aderă la “valorile progresiste”.
Băi băieți, începeți să incurcați lucrurile. Arta este artă. Ce spun este ce spun. Cumpărătorii sunt cumpărători. Banii sunt bani. Politica este politică. Oamenii se prind tot mai mult de ce faceți și cum lucrați. Nu ne este frică mă de voi! Ce o să ne luați? Caii de la bicicletă? Hahaha! Dacă nu vând prin voi, vând singur. Oamenii vor să cumpere, asta e tot ce contează. Oamenii, vreți nu vreți mă plac. Eu am steaua mea norocoasă, ea va străluci cu sau fără voi.Mă bucură Dizidența, mă bucură cenzura. Înseamnă că fac bine ce fac. Vouă în schimb începe să vă sune ceasul. Ați creat o societate bolnavă în care nu se mai înțelege om cu om. Ați creat o dictatură, și oamenii întotdeauna se scutură de dictaturi. Pregătiți-vă de cădere liberă dragilor. Eu rămân om, și mai ales artist. Căci, după părerea mea, artistul așa trebuie să fie: incomod, neconform, liber.
În final, nu pot să spun decât atât: Lava la tava. Și dacă tot am vorbit de artă, cenzură, dizidență, vă las și o lucrare de-a mea, care vorbește despre reactia mea la citirea unor astfel de vești….
(Paul Hitter)
