“Cel puțin pentru moment nu vom îndemna la masacrarea albilor” – Julius Malema, președintele partidului marxist sud african, Economic Freedom Party.
<<Erau șase. Treziți din somn brusc, cu câteva secunde mai devreme, Diederich și Dolla Beyers le puteau distinge siluetele înarmate reliefându-se în obscuritatea camerei in care dormeau. În timp ce atacatorii le legau mâinile și picioarele cu cabluri electrice, nu opuneau nicio rezistență, gândindu-se doar la un singur lucru: la copiii lor, dormind în camera alăturată. Întins pe jos, cu fața strivită de podea de unul dintre bărbații care îl amenințau ca o să-l ucida și o să-i violeze soția, Diederich putea să-i audă pe ceilalți cinci răscolindu-i casa în căutarea armelor și a banilor. Știa finalul: în toate atacurile de la fermele din întreaga țară, atacatorii negri îl ucideau întotdeauna pe soț. “Păstrează-ți calmul”, i-a repetat neîncetat agresorului său!
Din camera copiilor, Diederich si Dolla n-au auzit niciun sunet. Nici plânsete, nici țipete. Cei doi se temeau de ce e mai rău. “Am sa ma intorc si am sa va ucid” – le-a spus barbatul care îi păzise, înainte de a parasi încăperea și a se alătura celorlalți, pentru a-i ajuta să încarce în mașina pradă furată. Au trecut câteva momente, timp în care Diederich s-a eliberat din legaturi si a pus mâna pe pușca ascunsă sub pat. Atunci când și-a îndreptat țeava armei spre ancadramentul ușii deschise spre culoarul care făcea legătura cu salonul, Dolla ii desfacea déjà legăturile de la picioare. În momentul în care una dintre siluete a reapărut în ușă, Diederich a deschis focul. Atacatorii au răspuns. A urmat un schimb de focuri care a durat mai multe minute, timp în care Diederich a ucis un atacator și a rănit alți doi, înainte ca ceilalți să fugă cu mașina. Miracol: Diederich, Dolla și cei trei copii ai lor erau nevătamați!
Așezați în camera de zi, la 3 săptămâni după atac, cuplul își întrerupe povestea. Într-un colț al camerei sclipește un mic brad de Craciun. “Este Dumnezeu cel care ne-a protejat, spune Diederich, fără El nu am fi azi aici.”
Acest fermier sud african s-a născut și a crescut într-o regiune aproape de Marble Hall, la două ore și jumătate distanță de Johannesburg, unde el și nevasta sa au o ferma de 200 de hectare. “Regret că l-am ucis pe omul ăla. Nu am făcut altceva decât să-mi apăr familia. Dar e groaznic să treci prin așa ceva. Înainte nu era așa.>>
Povestea aceasta, adevarată, a fost publicată de cotidianul Le Figaro pe 3 aprilie 2017. Alte povești, tot adevărate, nu vor fi publicate însă niciodată. Nu au avut un final fericit, dimpotrivă, au fost adevarate masacre. Și despre epurarea albilor din Africa de Sud nu se vorbește.
Din 1994, data sosirii la putere a Congresului Național African (ANC), au fost uciși în Africa de Sud peste 70 000 de albi, dintre care peste 4000 au fost fermieri. Numai în 2016, organizația de apărare a drepturilor civice AfriForum a evaluat numărul atacurilor comise asupra fermelor deținute de albi, la 345 – aproape unul pe zi. La ora actuală, rata crimelor la 100 000 locuitori este în Africa de Sud de 54. În schimb, rata crimelor la 100000 locuitori, este în cazul fermierilor albi de 138 ! Ca reper, în Franța rata este de 2,5 crime la suta de mii de locuitori.
Dacă în primele 10 luni ale anului 2015, au fost atacate 160 de ferme și uciși 64 de fermieri albi, în 2017, în Africa de Sud, și-au pierdut viața în urma atacurilor 65 de fermieri doar în primele trei luni. În 1994, în Africa de Sud erau 60 000 de fermieri albi, azi, ca urmare a atacurilor au ramas mai puțin de 30000! Majoritatea din cei plecați au imigrat în Australia.
Pe 29 octombrie 2017, comunitatea fermierilor din regiunea Walkerville – una dintre cele mai bogate zone agricole ale țării – și-a ridicat glasul împotriva atacurilor ucigașe.
“ Fără fermieri, fără mâncare” – a fost mesajul transmis Africii de Sud de comunitatea din Walkerville. Și Africa de Sud a hotărât: fără femieri, fără mâncare! Pe 28 februarie, parlamentul sud african a aprobat cu o zdrobitoare majoritate moțiunea înaintată de rasistul marxist Julius Malema, hotărând deposedarea fermierilor albi de proprietățile lor, fără nicio despăgubire! Pământurile vor fi date apropiaților regimului, așa cum s-a intamplat si in Zimbabwe. Si tot asa cum s-a întâmplat în Zimbabwe, sau în Venezuela, va urma foametea. Pentru că, după ferme, va urma naționalizarea minelor și de ce nu, așa cum își doreste Julius Malema, a băncilor.
Diederich și Dolla Beyers, și ceilalti fermieri sud africani, să fie însă mulțumiți: li s-a lăsat viața!
(Bogdan Calehari)
Bibliografie:
https://southerncourier.co.za/131799/community-comes-together-against-farm-murders/
