Ce lucru ciudat.. Am cunoscut în biserică mai multe persoane de când a început pandemia și mascarada asta a măștilor pe față. Am cunoscut aceste persoane, bărbați și femei, având măștile pe față, așa cum îi stă bine unui creștin pandemic într-un spațiu închis. Ei bine, ce mi s-a întâmplat cu unii dintre ei?.. „Spuneți că ne cunoaștem, dar eu nu vă recunosc. Vă rog să vă așezați o secundă masca pe figură.
Aa, daa, sigur că vă cunosc..” „Dumneavoastră cine sunteți, dacă nu vă supărați?” Abia terminasem botezul unui băiețel. „Vă rog să vă puneți din nou măscuța pe figură.. Aa, sunteți chiar tatăl copilașului botezat! Ca să vezi, domnule, cum îl schimbă lipsa măștii pe om..”
Da, dragii mei. Am cunoscut mulți oameni cu măștile pe față. M-am obișnuit atât de mult cu ei AȘA, încât fără măști nu-i mai recunosc. Dar mă gândeam, oare până să înceapă pandemia, câți oi fi cunoscut cu măștile pe suflete?.. Câți s-or fi dat ceea ce nu sunt, ascunzându-se în spatele unor aparențe?.. Câți și-or fi creat identități „virtuale”, ascunzându-și identitatea reală? Cu siguranță nici pe aceștia nu i-aș mai recunoaște dacă și-ar elimina într-o bună zi măștile de pe suflete..
Dumnezeu, cunoscătorul sufletelor noastre, să vă binecuvânteze pe voi, pe toți!
