Dincolo de aparențe (1)

0 474

Duminică, fiecare dintre noi am putea să-i votăm pe cei pe care am dori să-i alegem pentru a ne conduce urbea, respectiv orașul Cluj-Napoca, în următorii 4 ani.  Oferta electorală fiind cea care este, am putea să ne orientăm spre candidații care au un program coerent de guvernare pentru administrația locală și care ar putea să transpună în practică obiectivele pe care și le-au propus. Sună politic corect. Însă, senzația pregnantă este aceea că asistăm la o farsă electorală în numele unei pseudo-democrații.

Prezența la vot este cea care definește atitudinea și gradul de implicare civică a fiecăruia dintre noi iar procentul final de participare la votul de duminică conferă comunității clujene măsura responsabilității în raport cu destinul politic și administrativ al orașului în care conviețuim.

Mă voi referi în continuare la doi dintre candidații care și-ar putea disputa postul de primar, tot în teorie. Este vorba de primarul în exercițiu, Emil Boc, și de Octavian Buzoianu, „candidat independent”. Cunoscut în urbe ca personajul care a pus pe butuci fabricile Ursus și Feleacul, Octavian Buzoianu nu va obține voturi de la acele categorii sociale și de vârstă care își vor aminti „cu drag” de  disponibilizarea celor care au muncit în fabricile menționate mai sus. În această pseudo-dispută electorală care ni se propune, întrebarea pertinentă  care ar trebui pusă acum, spre finalul campaniei electorale, este următoarea: cum de nu s-a găsit un contracandidat mai consistent pentru funcția de primar care să conteze în așa zisa competiție electorală, care ni se livrează pe post de circ electoral odată la 4 ani?! (circ care face parte integrantă din binomul Circ-Pâine cunoscut din vechime sub sintagma latină ”panem et circenses”.

În realitate, Emil Boc are șanse maxime de a continua în calitatea de edil al municipiului Cluj-Napoca pentru următorii 4 ani. Cine este totuși Emil Boc? Domnia-sa a fost un component de bază al UTC (Uniunea Tineretului Comunist) și ASCR (Asociația Studenților Comuniști din România) înainte de 1989, a se vedea scrierile sale în această direcție. După 1989 a ocupat funcția de primar în Cluj-Napoca. Inițiat în ritul de York, rit care este integrat „instituției de utilitate publică numită masonerie”, chiar înainte de plecarea sa la București, pentru a ocupa funcția de prim-ministru al României, Emil Boc a fost cel mai disciplinat premier din U.E. aplicând cu obediență profundă toate directivele primite de la instituția europeană. S-a făcut remarcat prin disponibilitatea sa de a se supune prompt  tuturor indicațiilor prețioase pe linia Bruxelles-lui şi de a le pune în practică, concomitent cu deservirea promptă a președintelui de atunci al României, Traian Băsescu, pe linia palatului Cotroceni. Persoana sa constituie modelul exemplar de ”implementac” al politicilor europene de globalizare, apt de a fi clonat și exportat în calitate de prim-ministru în țări care nu înțeleg așa cum se cuvine cooperarea intraeuropeană, cum ar fi Polonia și Ungaria.

Realizarea maximă a domniei sale în calitate de premier al României a fost, fără îndoială, împrumutul extern contractat de România în perioada crizei economice, corelată cu decizia de scădere a salariilor.

Se vorbește în momentul de față de lipsa sau de inconsistența informărilor oferite de SRI în cazul dezinfectaților diluați, vânduți în spitale de către Hexi Pharma, dar SRI a oferit în trecut un material de studiu excepțional care a vizat diminuarea „pe hârtie” a PIB-ului României în perioada guvernării Băsescu-Boc. Concret: dacă PIB-ul, produsul intern brut al României, ar fi fost subțiat în raport cu realitatea, această operațiune de micșorare fictivă a PIB-ului ar fi justificat contactarea de către România a unui împrumut extern, motivat de incapacitatea resurselor interne de a acoperii cheltuielile bugetare curente. Pentru cei care au uitat, vă reamintim că împrumutul în cauză a fost contractat.

Această diminuare din ”creion” a PIB-ului, certificată ca atare de către SRI, a fost realizată în strânsă conlucrare de către următoarele instituții, părți componente ale statului român: Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză, Banca Națională a României condusă de prestigiosul preşedinte pentru România al „Clubului de la Roma” şi membru al „Comisiei Trilaterale” Mugur Isărescu, guvernul României condus, cum altfel, de Emil Boc și, bineînțeles, președintele României, Traian Băsescu. Acesta din urmă a înţeles, ceva mai greu ce-i drept, lipsa de lichidități a instituțiilor bancare internaționale care urmau să fie plătite din banii cetățenilor români. Un mărunțiș acolo de circa 20 miliarde de euro, la care se adaugă dobânzile aferente. Pe scurt,  o parte consistentă din banii împrumutaţi, adică jumătate din ei, au luat calea unor bănci din SUA care au oferit o dobândă derizorie, circa 0,3%. Împrumutul nostru a fost luat la dobândă de 3,5%. România a luat un împrumut de care nu avea nevoie, deoarece cuantumul  PIB-ului real, nu cel falsificat cu 20% mai puţin, permitea cheltuielile necesare ţării. Acel împrumut a fost contactat doar în vederea hrănirii burţilor insaţiabile ale instituţiilor financiare străine. Despre acel raport al SRI au vorbit  doar câteva ziare printre care și revista „Lumea”. Apoi s-a așternut o tăcere suspectă, care a afectat sfera jurnalistică și politică, deopotrivă. (Dovada celor afirmate anterior, aici, ”Declarație în plenul Camerei Deputaților, deputatul Ion Stan, secretar al comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activității SRI, februarie 2012”).

În aceste condiții, după debarcarea din ipostaza de prim-ministru al României,  domnul Emil Boc a fost premiat cu reînscăunarea în postul de primar al orașului Cluj-Napoca, în anul de grație 2012.  Acest lucru s-a realizat în ciuda, spun unii, a rezultatelor alegerilor care l-ar fi  desemnat drept câștigător pe contracandidatul de atunci Marius Nicoară. Dar acestea sunt doar niște zvonuri răutăcioase, nimic altceva, desigur.

Mai este un aspect de luat în calcul. Emil Boc a fost chemat la Bucureşti în legătură cu anumite dosare orchestrate de DNA. Statutul domniei sale în respectivele dosare este incert. Martor, cercetat, învinuit sau condamnat, aspectele pot deveni extrem de fluide în funcţie de disponibilitatea persoanei incriminate de a-şi îndeplini datoriile în baza jurămintelor efectuate în cadrul organizaţiilor discrete din care face parte. Este ca în cazul unui căţel cu zgardă, ţinut în lesă. Lesa nu-i permite căţelului un grad de libertate prea mare pentru că se află în mâna stăpânului. Dar stăpânul se gândeşte că nu-i rău să-i mai tragă din când în când un picior peste bot căţelului, aşa, de siguranţă. Pentru ca să nu îi vină idei. Căţelului, bineînţeles.

Astfel aveți peisajul complet al necesității reînscăunării venerabilului Emil Boc în poziția de primar al orașului, reînscăunare realizată cu recunoștință din partea unora și cu avertismentul ferm din partea aceloraşi, de a nu se abate de la linia trasată. Altfel, nu se știe niciodată ce (i) se poate întâmpla.

Teodor Bunescu

Leave A Reply

Your email address will not be published.