Conflict în Marea Neagră

2 152

            Delicioasă încercarea de cosmetizare a imaginii președintelui României realizată de către diferite publicații din România. Știm că Klaus Iohhanis a dat cu oiștea-n gard, prin refuzul Bulgariei, exprimat la întâlnirea directă de la Sofia dintre președintele Klaus Iohhanis și primul-ministrul Boiko Borisov, de a achesa la constituirea unei flote comune turco-româno-bulgare în Marea Neagră sub steagul NATO. Dregerea busuiocului post-factum are consecințe nule, exponenți media și purtătorii de cuvânt informali sub acoperire ce deservesc o parte a serviciilor, frizează penibilul într-un mod remarcabil, pe principiul „noi deservim patria”.

În spațiul politic bulgar, dincolo de pozițiile divergente dintre premierul țării Boiko Borisov și președintele acesteia Rosen Plevneliev, există o luptă nevăzută între diverse servicii de informații, respectiv SVR aparținând Federației Ruse și serviciilor adiacente spațiului euroatlantic, din care o prezență activă ar fi fost și ar fi necesar să o aibă SIE (Serviciul de Informații Externe). Aceasta și doar din considerente care vizează granița comună dintre cele două state, România și Bulgaria. Fie că SIE și implicit Minsterul de Externe al României a fost prins în acest caz cu pantalonii în vine, fie a fost un sabotaj deliberat la adresa președintelui României, așa cum am precizat într-un articol anterior, ceea ce rămâne este ipostaza penibilă în care s-a găsit Klaus Iohhanis. Enunțăm aici o altă cauză efectivă care vizează această finalitate nedorită a demersului exercitat de către diplomația română, care rezidă în însăși structura psiho-morală a politicianului român și anume, slugarnic prin excelență, acesta aderă imediat la ordinele primite fără să-și permită un interval de latență, absolut necesar unei pregătiri și structurări adecvate a acțiunii pe care o are de îndeplinit. În consonanță cu un  principiu enunțat în istoria noastră recentă și anume: noi muncim, nu gândim.

Din această interferență a sferelor de influență pe teritoriul bulgar rezultă însă declarații spumoase. Cităm în continuare din premierul bulgar Boiko Borisov: care își amenință proprii miniștrii: „Dacă miniștrii mei au asumat vreun alt angajament, o să-i trimit pe nave sa se bată cu rușii”. „Susțin NATO si UE, susțin interesele economice ale Bulgariei, dar această linie nu trebuie încălcată. Dacă bulgarii gândesc altfel, mă vor înlocui cu altcineva”, a declarat Boiko Borisov.

El a precizat ca așteaptă revenirea ministrului de externe, Daniel Mitov, din Bosnia și a ministrului apărării, Nikolai Nencev, de la Bruxelles.“Voi fi foarte nemulțumit dacă ei și-au asumat angajamente. Dacă au dat speranțe zadarnice fără să mă informeze, vor avea o problemă cu mine. Îi voi trimite sa lupte pe mare”, a afirmat premierul bulgar.

„Vreau sa vad iole, iahturi, turiști, dragoste și pace în stațiunile noastre de la Marea Neagră, nu vreau fregate care să brăzdeze marea. Putem ține exerciții bulgaro-române oricând vrem, dar cealaltă variantă ar fi optarea pentru un conflict militar”, a comentat el.

Totuși nu putem să nu remarcăm că tot acest demers de creare a unei flote NATO la Marea Neagră concomitent cu instalarea sistemului anti rachetă pe teritoriul României la Deveselu ne transformă în ținte veritabile, destinații ai unor vectori de forță. În speță, rachete rusești care vor fi și sunt îndreptate în momentul de față împotriva României. Strategia de contracarare pe care Federație Rusă a expus-o prevede inclusiv rachete lansate din Marea Neagră la nivelul mării, care ar viza obiective de pe teritoriul României și care nu ar putea  să fie contracarate de sistemul antirachetă amplasat la Deveselu. Ne-am plasa într-o ipostază penibilă să susținem că acest sistem antirachetă ar viza o eventuală agresiune cu rachete din Orientul Mijlociu, agresiune a cărei surse ar constitui-o Iranul. O minciună grosolană pe  care n-o înghite nimeni. În nici un caz diplomația rusă, care a reacționat dur și fără echivoc. Este evident că sistemul antirachetă de la Deveselu vizează în principal și chiar exclusiv Federația Rusă. Se știe că acest proiectul al Iranului de creare a uraniului îmbunătățit a fost restrâns și a făcut obiectul unui tratat semnat la Viena pe 14 iulie 2015. Astfel am continuat pe linia „îmbunătățirii” relațiilor noastre diplomatice cu Federația Rusă.

România a dat dovadă și dă în continuare dovadă ca stat de o slugărnicie împinsă dincolo de orice limită diplomatică; precizez clar, fără a câștiga  însă nimic în schimb în afara unui plus de insecuritate. Acesta se datorează în principal precarității calităților umane prezente sau mai bine zis absente la majoritatea politicienilor români din întreg spectrul politic. Astfel,  în realitate am devenit și suntem în momentul de față ținte vii și potențiale victime într-un război proiectat să se declanșeze într-un orizont de timp apropiat. Prin menținerea și întreținerea unor zone focar ca cea a spațiului Mării Negre se dorește crearea premiselor transformării acestei zone într-un spațiu de potențială beligeranță, condiția unui război rece care se poate încălzi în orice moment în funcție de necesități și conjuncturi.

2 Comments
  1. bugnar ovidiu says

    Nu cred in izbucnirea unui război . Îmi imaginez un târg cu 3 câini in lanturi. Primul care rupe lantul e mancat de ceilalti . Rusia nu poate sustine un razboi de anduranta care sa-i ofere si sa-i permita unele lucruri.

    1. Radu Hadârcă says

      Da, este perfect adevărat, Rusia nu poate susține un război de anduranță, dar până va fi oprită va putea să cauzeze daune. Și noi suntem în drum. După Ucraina și Republica Moldova, suntem primii.

Leave A Reply

Your email address will not be published.