Eu cu cine votez? o perspectivă religioasă creștină asupra politicii

0 154

Eu cu cine votez?

Cu sistemul? Care sistem?

 „Adevărul vă va face liberi”. Ioan 8:32

Nu știu dacă își mai face cineva iluzii că are vreun sens votul pentru promisiuni deșarte și pe seama unor lupte de culise sau de aparență între politicieni care trebuie să plătească pentru campanii electorale și apoi se așteaptă să își recupereze costurile și să mai câștige în plus cumva.

Pe de altă parte, nici absenteismul nostru de la vot și din propria viață, din spațiul cetății (comunității)  din care facem parte, nu are cum să fie soluție, ci fugă de soluții care ar putea fi mult mai la îndemână decât îndrăznim să credem.

            Ceea ce știu este că eu una mi-aș dori să fim conduși de cei mai buni (și potriviți cu rolul de lider) dintre noi și că așa sunt convinsă că ne va fi cel mai bine tuturor. Știu și că se poate face orice, dacă mai întâi credemse poate. Dacă nu, nu vom întreprinde nimic, zicând în sinea noastră că nu va merge…și atunci chiar nu are cum să meargă…nimic.

            Ne credem liberi (și avem încredere că se poate), sau prizonieri ai sistemului gândit tot de niște oameni ca și noi?! Aceasta ar fi întrebarea.

Toma necredinciosul sau… Între David și Goliat

Cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara”. Psalm 37:9

Sistemul actual de selecție a conducătorilor noștri, cu alegeri și campanii electorale, probabil că ne pare un fel de Goliat care mereu a învins și nu avem încredere în vreun sistem asemenea unui umil David și nici nădejde că s-ar putea face ceva să se schimbe totul în bine cu praștia cuvântului, a voinței, a încrederii.

Ne-am obișnuit ca vreun Goliat să învingă și să arunce cu firimituri înspre noi, într-un joc de piață, de tarabă, de „cerere-ofertă”, cu una dintre părți (cei rămași cu firimiturile) rămasă la periferia propriei vieți, împinsă într-acolo de cei cu gust de tocmeală și de câștig fără limite.

Popularitate sau competență adevărată?

„Omul pus în cinste și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.”

Psalm 49:20

Evident că Goliat avea popularitatea învingătorului, așa cum politicienii noștri se luptă pentru popularitate, mai ales în campanii electorale. Și, cel puțin aparent, nu e vina politicienilor, ci e un blam al conivenței tuturor, al nostru, în interiorul acestui sistem pe care politicienii luați la întrebări de DNA îl denunță, dar în mrejele căruia foarte mulți vor să continue să își joace rolul social frustrant, candidând din nou.

E de-a dreptul paradoxal că sistemul e denunțat ca producător de corupție de către înșiși politicienii care sunt prinși pe picior greșit de DNA, dar e apoi îmbrățișat de aceiași politicieni care își declină responsabilitatea în cadrul sistemului, dar își și doresc să mai obțină puterea, pozițiile acelea de responsabilitate în sistemul denunțat cu mare aplomb după principiul: sistemul e de vină pentru corupție, nu eu (adică, declinându-și orice responsabilitate pe care o vor oricum).

La fel de paradoxal este și că cetățeanul obișnuit preferă credinței, încrederii, mai degrabă necredința și neîncrederea că se poate și altfel, mai bine.

În sistemul actual, candidatul la o poziție de putere trebuie să devină popular, cunoscut de alegători, cu orice preț, cu promisiuni fără acoperire, cu gesturi de cumpărare de bunăvoință, pomeni electorale. Cum stau cu competența, cu adevărat, acești Miss sau Mister Popularitate, este discutabil. Exemple ar fi, dar mai bine doar ni le amintim fiecare în gând…

Democrație înseamnă Puterea Poporului,

a celor mai buni dintre noi, nu puterea popularității

Îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

De ce să nu îi selectăm pe cei mai buni (în sensul de potriviți cu poziția în care avem nevoie de ei și integri) dintre noi?! De ce să nu avem omul potrivit la locul potrivit?! Prin examen tip grilă (cu mai multe răspunsuri la alegere dintre care un răspuns e cel corect), prezentare de proiect managerial și testare psihologică. Și apoi, prin vot, să validăm procesul de selecție și rezultatele sale. Această selecție se referă la toți, conducătorii, de la președinte la parlamentari, la miniștri, primari etc.

Acești cei mai buni (sau potriviți în locul potrivit) sunt puterea noastră ca popor. Ei sunt democrația noastră adevărată. Și sunt mulți! Avem oameni care să ne redea speranța, să ne scoată din periferia istoriei și să ne readucă în locul nostru.

Examen, proiect managerial, test psihologic (inclusiv anticorupție)

Toți cei cărora le-am spus despre varianta aceasta de selecție au avut îndoieli referitoare la posibilitatea de fraudare, inclusiv a unui astfel de proces de selecție. Dar cine ne oprește să avem camere de luat vederi și să urmărim și pe internet (și la televiziuni, dacă se poate) modul de desfășurare a selecției?! Dacă la bacalaureat se poate, când ne alegem conducătorii la nivel înalt (și apoi la toate nivelurile) de ce să nu se poată? Pentru că ne agățăm de rolul nostru de Toma necredinciosul și nu vrem să renunțăm la acest rol?! Pentru că ar fi la noi altfel decât la alții?! Totul trebuie să înceapă cândva, undeva. De ce n-ar fi România țara unde să ne selectăm conducătorii cei mai potriviți la locul potrivit?! Trebuie doar să îndrăznim, să avem încredere că se poate.

Pentru examenul scris, inițial, e important să ne asigurăm că oferim candidaților date (tematică și bibliografia potrivită, nu una „capcană”) și timp de pregătire necesar. Tot important este și ca cei care formulează subiectele să fie mai mulți specialiști în domeniul respectiv (din toată țara), să trimită subiectele prin e-mail chiar în ziua examenului, iar selecția subiectelor de examen dintre acele formulate, să fie făcută aleator/la întâmplare.

Pentru proiectul managerial, candidații ar trebui să aibă la dispoziție datele necesare ca să îl poată pregăti (referitor la buget disponibil, orientativ, la starea de fapt a domeniului în aria lor de preocupare în locul pentru care candidează). Acest proiect ar trebui susținut oral în fața unei comisii de specialiștii din țară (membrii comisiei fiind selectați tot aleator din lista lor/respectivă). Susținerea proiectului oral, în fața unei comisii care adresează întrebări lămuritoare, este importantă pentru ca nu cumva vreun candidat să prezinte un proiect pe care nu l-a făcut de fapt, ci autorul ar fi altul.

Testul psihologic, cu probe pregătite tot de specialiști din țară, psihologi, selectați tot aleator, poate avea probe de tip proiectiv, de punere a candidaților în diverse situații (chiar în afara unui spațiu de examen, în viața de zi cu zi a candidatului, dar tot cu camere de luat vederi în zona de testare, ca să nu existe suspiciuni de fraudă.

E prea important să ne selectăm cât mai bine conducătorii de încredere, competenți, la vârful ierarhiei, pentru ca apoi, să ne putem bizui pe ei și pentru continuarea selecției descendent pe treptele din ierarhia conducătorilor țării.

Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine.” 1 Timotei 1:8

Dacă pentru aceasta trebuie să schimbăm ceva în Constituție, prin referendum, sau în Legea electorală, cine ne oprește să facem aceasta?! Putem să facem aceasta, să cerem aceasta pașnic, să strângem semnături.

Durata mandatului:

șase ani, cu al șaptelea an de predare-primire a mandatului

„…ei au vegheat asupra poporului lor și l-au hrănit cu lucruri care țin de dreptate. Și (…) ei au început să prospere nespus de mult în țară…” Mosia 23:18-19

Știm că pentru un conducător nou-ales/selectat, durează ceva până când să își cunoască bine tot contextul său de responsabilitate. Să aibă un mandat scurt, e socialmente neprofitabil, pentru că, exact când ajunge conducătorul să știe cel mai bine ce mai are de făcut, trebuie să predea mandatul altcuiva. Iar acest altcineva poate prelua ștafeta mult mai bine dacă un an conlucrează cu precedentul deținător al poziției de conducere. Pentru acest proces de conlucrare, e importantă selecția psihologică, pentru ca cei care ne conduc să fie integri, dispuși să coopereze pentru binele cetății, nu să fie în competiție cu tras preșul unul de sub picioarele celuilalt și furat căciula.

Tentația puterii

Putere împreună cu, nu asupra altora

            Pentru ca cei selectați să nu fie cei care vor funcții ca să aibă putere, ci oameni cărora să le pese de semenii lor și să le slujească, poate că nu ar trebui să aibă salarii exagerate, ci aproape de ceea ce câștigă și cetățeanul de rând. Atunci nici nu ar candida decât cei care chiar vor binele cetății, nu cei care vor avantaje și putere pentru ei. De asemenea, atunci ar fi mai multă înțelegere față de condiția cetățeanului obișnuit.

„Urmăriți BINELE cetății (…) și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7)

Dacă ne pasă de noi înșine, de ceilalți, ar trebui să dăm BINELE mai departe, să promovăm tot ce este bun și drept și „Orice faceți, (să) faceți din toată inima ca pentru Domnul…” Coloseni 3:23

Lect. univ. dr. Aurelia Ana Vasile
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării
Universitatea din București

Leave A Reply

Your email address will not be published.