Când conaționalii Săi L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos în ce mod ar trebui să se roage, El le-a răspuns: „Ci voi, când vă rugați, așa să ziceți:”, continuând apoi cu rugăciunea „Tatăl nostru”. Ei bine, nu este creștin care să nu fi spus în viața sa această rugăciune.. Dar întrebarea este: oare noi, cei de azi, acceptăm cuvintele Rugăciunii domnești, sau unele cuvinte din ea ne plac, altele.. mai puțin?..
Ieri am scris despre avort. Nu a plăcut subiectul cititorilor. Am înțeles aceasta din numărul scăzut de like-uri primite. Like egal „îmi place”. No like, no place! De ce oare nu ne place un astfel de subiect? Pentru că nu suntem de acord cu abordarea propusă de preot! Pentru că noi avem ALTE IDEI..
Care sunt motivele pentru care s-a comis datorită avorturilor un adevărat genocid în România de după 1989? Bineînțeles, pe primul loc se situează lipsa de cunoaștere a învățăturilor ortodoxe. Consecința ignoranței.. lipsa unei credințe profunde, după afirmă Sfântul apostol Pavel: „CREDINȚA VINE DIN AUZIRE, IAR AUZIREA, DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”. Lipsită de cuvântul lui Dumnezeu, o bună parte a poporului nostru nu a mai avut „Lumina lumii” și a „umblat în întuneric”, făcând „faptele întunericului”, ca să folosesc anumite expresii ale Sfintei Scripturi..
După căderea comunismului în România țara noastră a intrat în contact cu mentalitatea occidentală și a început să aibă acces la stilul de viață occidental. Încet-încet, tradiționalul mod de trai românesc în sânul acelor familii cu mulți copii din care era constituită partea cea mai importantă a poporului în secolele anterioare, a început să fie din ce în ce mai greu de găsit. Populația urbană a adoptat modul de gândire occidental: mai întâi cariera, apoi familia.
A dispărut ideea de jertfire pentru copii, comoditatea și egoismul omului modern au făcut de neconceput posibilitatea nașterii de mulți prunci, deoarece copiii presupun cheltuială, oboseală, fel și fel de renunțări, într-un cuvânt.. jertfă!
Familia de azi știe foarte bine ce vrea: servicii bune cu muncă ușoară, vacanțe în stațiuni balneoclimaterice, casa „boboc”, confortabilă, spațioasă și cât mai elegantă.. Să nu uităm mașina de firmă bună parcată în curte!.. Bineînțeles că acest standard de viață auto-impus nu se poate realiza când familia numără de la cinci membri în sus!
Totuși, oamenii sunt oameni, cu propriile lor necesități fiziologice, incluzând-o și pe aceea a dragostei trupești dintre soți.. Iar în urma actului sexual, știm de la orele de biologie că se mai și.. procreează.. Femeile rămân gravide, ce să faci.. Cum s-au împăcat sarcinile apărute de multe ori în aceste familii cu obiectivele precise pe care le-am enumerat mai sus? Foarte rău! De comun acord, soțul și soția au hotărât să „păstreze” doar sarcinile pe care le-au dorit ei, iar pe celelalte, care le-ar fi „ruinat” viitorul, să le „întrerupă”! Adică nici mai mult, nici mai puțin, să-și omoare proprii copilași înainte ca aceștia să vadă lumina zilei, întrucât legea a permis acest lucru.
Familia românească nu s-a mai gândit că orice ființă umană, chiar și încă nenăscută, este trimisă pe pământ de Dumnezeu! Nu s-a mai gândit că Dumnezeu este Creatorul nostru și că numai El ne hotărăște destinul.. Numai El are dreptul să stabilească numărul membrilor unei familii, nu noi înșine!
Și anii au trecut.. Femeia a comis cu aprobarea soțului avorturi peste avorturi, ca să poată menține mereu acel nivel de confort despre care vorbeam. S-a dat naștere la unul, maxim doi copii și s-au ucis doi, trei, poate șapte, opt, sau chiar mai mulți.. S-a pierdut binecuvântarea lui Dumnezeu.. Ce-a mai rămas, iubiții mei cititori, din acel „facă-se voia Ta” din rugăciunea „Tatăl nostru”?.. Aproape nimic!
Ceea ce este mai dureros este faptul că majoritatea femeilor ajunse la vârsta tristelor bilanțuri, ajung sub epitrahilele preoților și în loc să se auto-acuze cu durere în suflet pentru uciderile de prunci, se scuză înaintea lui Dumnezeu, dând vina pe.. vremuri! Cum să te scuzi, femeie?.. Pe cine învinuiești tu pentru faptul că ți-ai dus copiii la abator?.. Oare nu tu vroiai să trăiești la înalte „standarde europene”?.. Te-a obligat altcineva, sau comoditatea ta și a soțului tău?.. Pe cine găsești tu acum vinovat pentru necredința de care ai suferit o viață întreagă?..
Acest text nu vrea să arunce în deznădejde, ci vrea să deschidă ochii, vrea să deschidă izvoarele lacrimilor care încă mai sunt închise.. Vrea să îndemne la pocăință ADEVĂRATĂ pe toți cei care au participat la genocidul național. Este Postul Paștelui.. Să ne amintim cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: „FACEȚI ROADE VREDNICE DE POCĂINȚĂ”!
Închei aceste rânduri pe care le-am scris doar pentru că I-am promis Dumnezeului meu că voi spune mereu ADEVĂRUL, cu îndemnul Celui Care a țintuit pe Cruce TOATE PĂCATELE NOASTRE: „POCĂIȚI-VĂ, CĂCI S-A APROPIAT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR”! Amin
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
